Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (IV)

luni, mai 31, 2021 8:16
Posted in category Mass-media

PornohaciGreu la deal cu un “bobor” care plânge după un regim hipercorupt, precum a fost dictatura comunistă, în care şpaga era omniprezentă. Oriunde te duceai, în comunism, cu o şpagă sau nişte relaţii rezolvai orice fel de problemă. Ieşită din bezna dictaturii bolşevice, turma numită impropriu “popor român” a făcut în continuare ceea ce ştia mai bine: a primit şi a dat şpagă. Cu urmaşii comuniştilor, recte PSD-iştii, la conducerea României, în 2004, se întâmplau cele povestite mai jos.

Garda jos şi plicul sus

În general, Garda Financiară nu anunţă vizita şi nici nu vine cu flori, curcan sau un whisky, cum e când mergi la naşu’. Aici se cheamă (în cazul în care nu aplică corect legea), că vine naşu’ la fin şi îşi ia singur câte o sticlă sau un pachet de copane din frigider.

La plecare, dacă e de treabă, întocmeşte un proces-verbal plin de greşeli, pe care controlatul îl contestă în instanţă şi câştigă sigur.

O altă variantă de ocolire a unui control la sânge este aplicare “legii lui 10%”, nepublicată. Legea lui 10% este simplă. Cam aşa: vine comisarul, se aşază cu burta pe actele firmei şi, aproape inevitabil, găseşte o factură contra naturii, o sticlă de apă chioară băgată în gestiune ca haină de blană (ori invers, în funcţie de cât de mult ţine patronul la nevastă) sau o virgulă între subiect şi predicat; atunci scoate de la chmir un catastif cu amenzi: “Amenda minimă prevăzută este de x lei, maximul este de y lei; ce facem: are sens să continuu controlul sau mă las păgubaş şi plec de aici cu 10% din x?”. Ce credeţi că răspund comercianţii?

”Nudaşpagă”: o agresiune împotriva normalităţii

Campania antişpagă declanşată de un grup de organizaţii săptămâna trecută (august 2004 – n.m.) vine ca o prelungire firească a epidemiei de sinucideri din această vară (vara 2004 – n.m.). Cum poţi să agresezi un popor în ceea ce crede dânsul mai abitir?

7 milioane dintre conaţionalii noştri consideră (considerau în 2004, cu PSD = ciuma roşie la guvernare – n.m.) că nu se poate trăi în România dacă nu dai şpagă.

Mai mult, procentul celor care susţin că şpaga a devenit un “instrument social necesar” este în creştere: acum 2 ani (în 2002 – n.m.), această părere era susţinută doar de un sfert din populaţie. Păi, ce facem acum? Ne punem mintea cu o treime din popor îndemnându-l la excludere socială? Poate doar dacă înfiinţăm megasanatorii pentru bolnavi-muritori-de-foame-şomeri care s-au cramponat de un principiu atât de străin valorii naţionale şi s-au decis să nu mai achite “dreptul”. (“Academia Caţavencu”, nr. 661/2004)

Citeşte şi articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu