Şapte ani plini de domnie fără pic de haiducie

luni, septembrie 3, 2018 14:09
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaAlexandru Ipsilanti urcă pe tronul Munteniei în septembrie 1774. Pentru anumiţi parlamentari PSD poate părea ciudat, dar ţara nu era complet jefuită. Altfel spus, mai era destul de furat – cum ar fi gândit PSD-iştii de astăzi.

Cu toate acestea, Alexandru Ipsilanti nu s-a repezit să-şi jefuiască supuşii, sfidând astfel principiile sănătoase ale fanarioţilor contemporani cu noi. Dimpotrivă, el s-a dovedit a fi cel mai de treabă domn român din epoca Fanarului, având scuza că era grec.

Timp de şapte ani, faptele lui Alexandru au scandalizat cutuma domniilor cumpărate la Stambul, în sensul că exploatarea nemiloasă a plebei a fost uşor neglijată. În schimb, acţiuni complet bizare şi de neînţeles ale domnului i-au lăsat pe păstrătorii tradiţiei de jaf şi pârjol cu gura căscată.

Şcoli, biserici, scutiri de taxe şi TVA-uri, repatrieri şi amnistii s-au revărsat dintr-o dată în capul unei populaţii complet năuce, chinuindu-se să priceapă primejdiile ascunse în aceste incredibile mărinimii. Când în sfârşit proletariatul Munteniei s-a prins că manevrele sunt pe bune, Ipsilanti a trebuit să dea în primire – mai întâi mandatul, apoi chiar libertatea.

Mazilirea i s-a tras de la o intrigă de familie: cele două beizadele, de 19 şi respectiv 17 ani, au tăiat-o într-o bună zi în Ardeal, lăsându-l pe alte tac-su să se frământe cu explicaţii diplomatice. Golănaşii de bani gata au tulit-o dintr-un moft, dar Sultanului otoman i-a fost imposibil să înţeleagă că Ipsilanti nu l-a vândut, prin fuga odraslelor, la austrieci.

Aflat totuşi într-o bună dispoziţie (datorată unei festivităţi de decapitare în masă), Sultanul a recomandat pentru Alex doar surghiunul, nu şi ritualica sugrumare anterioară. Fapt ce i-a provocat fostului domn al Ţării Româneşti o plăcută vacanţă pe insula Rhodos, de la culesul viilor la a doua recoltă de măslini. (“Academia Caţavencu”, nr. 528/2002)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu