A șaptea dimensiune

De multe ori, căutând filme pe net, întâlnim tot felul de termeni, din care, poate, nu înţelegem mare lucru. De aceea, un scurt dicţionar al termenilor folosiţi în domeniul filmelor (piratate) ar fi util. Daniel Goace, redactor la ‘Academia Caţavencu’ (în 2009), a scris un material pe această temă. Iată-l mai jos.

DVDRip = DVD, rest in peace!

Aș vrea să continuăm aici seria de răspunsuri la întrebări pe care nu ni le-a pus nimeni pe adresa redacției cu un subiect destul de des invocat în rîndul celor care urmăresc filme pe calculator. Astfel, un grup de studenți din cartierul Regie din București – care atît de tare au dorit să-și păstreze anonimatul încît nici nu ne-au mai scris – ne-ar întreba ce înseamnă termenii aceia bizari care intră în componența fișierelor video pe Internet, gen DVDRip, TS, SCR, CAM etc. Răspunsul corect pe care vi-l putem oferi este următorul: „Habar nu avem, întrucît noi nu susținem pirateria!”. Dacă am fi știut, n-ar fi fost nici o problemă să vă spunem următoarele:

• CAM – este cea mai proastă formă în care se poate găsi un film pe net. Sunetul e tras cu microfonul încorporat, deci se va auzi aiurea și cu mult zgomot din sală. Dacă n-a existat un trepied, și e puțin probabil să fi existat, atunci imaginea va fi mișcată. Dacă piratul a nimerit într-o parte a sălii, atunci o să vedeți filmul dintr-un unghi diferit mult de 90 de grade. Versiunile CAM sînt cele în care vezi siluete care se ridică și ies din sală sau auzi crănțănit de popcorn de la vecinii de rînd.
• Telesync (TS) – e ceva mai bun decît CAM-ul. Este tot furat din sală, însă în condiții mai bune. Pentru captarea sunetului se folosește un microfon conectat la o sursă de sunet din scaun, probabil cea pentru căști.
• Telecine (TC) – are o calitate acceptabilă, deoarece acesta e copiat (și transferat pe un format digital) direct de pe peliculă.
• Screener (SCR) – este înregistrat de pe casetele VHS distribuite în scop promoțional prin centrele de închiriat sau pe la criticii de film. În funcție de uzura benzii, calitatea imaginii poate fi mai bună sau mai puțin bună. SCR-urile sînt ușor de recunoscut după mesajul antipiraterie care traversează prin loc nepermis partea de jos a ecranului.
• DVD-Screener (DVDscr) – la fel ca în cazul de mai sus, însă înregistrarea a avut loc nu de pe un VHS, ci de pe un DVD promoțional.
• DVDRip – ar trebui să fie de bună calitate, deoarece este copia unui DVD original scos deja pe piață.
• BRRip – ar trebui să fie de o și mai bună calitate, deoarece este copia unui Blue Ray original scos deja pe piață (rezoluția BRRip-ului este de obicei pe la 720 px, iar sunetul 5.1, în timp ce rezoluția DVDRip-ului e de 420 px cu sunet doar stereo).
• Workprint (WP) – este copia unui film care nu a fost definitivat. Îi pot lipsi scene întregi, coloana sonoră sau, din contra, le poate avea, pentru că în versiunea finală ele au fost înlocuite.
• R5 – teoretic, denumirea provine de la Region 5, zonă care include Rusia, India și alte țări cu potențial ridicat de piraterie. Ca să poată aduce totuși filme originale în această zonă înaintea piraților care se mișcă aici foarte repede, industria cinematografică a inventat un format nou cu efort și cost mai mic de producție. R5 e un fel de transfer pe DVD, ca în cazul TC, însă după un original care nu a fost masterizat, postprocesat etc. R5-urile sînt de fapt copii după aceste DVD-uri „produse“ mai rapid și mai ieftin în Rusia.
• R5.Line – e un R5 care nu are audio track-ul original, așa că i s-a adăugat sunetul (prost) tras din sală.

Citeste si articolele:

• Unde mai căutăm programe pentru calculator
• Construieşte-ţi singur computerul
• Cum aflăm timpul de încărcare al unui website
• Cum ne ascundem lipsa de prejudecăţi
• Localizarea informaţiilor în Internet