A șaptea dimensiune

Securitatea a fost numele care îngrozea orice român înainte de 1989. Odată ajuns pe mâna Securităţii nu ştiai dacă mai ajungi acasă foarte curând sau dacă mai ajungi viu acasă vreodată.

Evident, Securitatea însemna securişti. Şi România a fost plină ochi de securişti, în timpul dictaturii comuniste. De ofiţeri de Securitate, ca să fim mai precişi. Aceştia racolau turnători, folosind, de regulă, şantajul pentru a controla viaţa românilor. Securiştii au obligat părinţi să-şi toarne copiii, copii să-şi toarne părinţii, prieteni să se toarne între ei etc.

După 1989, chipurile, Securitatea şi-a încetat existenţa. Securiştii, însă, au continuat să existe. Protejaţi de KGB-iştii ajunşi în fruntea României, dintre care, ultimul pe listă, cu voie de la Moscova, a fost criminalul Ion Iliescu, securiştii au fost mereu la putere sau au fost “puterea” din spatele mafioţilor care au furat tot în această ţară.

Toţi borfaşii de după 1989 au avut consilieri foşti securişti comunişti. Mafiotul Sorin Ovidiu Vîntu ar fi un exemplu dintre multele posibile (jegul Vîntu a declarat cu guriţa lui, într-un interviu, că în “afaceri” l-au ajutat foşti ofiţeri de Securitate).

Securiştii au ştiut sigur, după 1989, unde trebuie să acţioneze pentru a acumula averi imense în România, deoarece ei au avut acces la astfel de informaţii, înainte de 1989. Iar în România, guvernată de foştii comunişti, n-a contat culoarea ochilor securiştilor – albaştri, conform legendei – , ci doar culoarea banilor din şpăgi şi comisioane.

Ei bine, în aceste condiţii, este explicabil de ce se discută din ce în ce mai puţin despre activităţile criminale ale Securităţii din perioada comunistă. Inclusiv anumite manuale şcolare ignoră în bună măsură activitatea Securităţii din timpul lui Ceauşescu.

Cum securiştii comunişti se află peste tot – în politică, în afaceri, în topul milionarilor etc. – şi România este la şliţul lor de 30 de ani, ce nevoie ar mai avea securiştii să apară şi în manuale? Ar avea ceva de câştigat din asta? Acum doar nu vreţi să se împiedice aceşti criminali din Securitatea comunistă de un “fleac” numit adevăr. Doar naivii şi proştii mai dau importanţă acestui “fleac” într-o ţară ca România.

Citeste si articolele:

• Securitatea – mod de întrebuinţare
• În comunism, sub teroarea Securităţii, acasă se vorbea în şoaptă
• Foştii securişti comunişti, braţul înarmat al mafiei PSD-iste
• Turnătorii la Securitate, ucigaşi în serie care au dus-o şi o duc foarte bine în România, cică democratică
• România de după 1989 sub tirania Securităţii comuniste