Sindicatele studenţeşti – trecut murdar, prezent pesedist, viitor obscur

duminică, iulie 28, 2019 11:08

Animale inteligente versus animale PeSeDisteSe întreabă unii de ce studenţii nu reacţionează la crimele mafioţilor din politică? Un posibil răspuns în materialul de mai jos, din 2003.

Cine e puţin atent la fenomenul studenţesc din România ar rămâne puţin uimit văzând că săptămâna aceasta (era noiembrie 2003 – n.m.) în Bucureşti se organizează două festivaluri studenţeşti concurente. Ziceţi-le UNIFEST 1 şi UNIFEST 2. UNIFEST 1 e organizat de Uniunea Studenţilor din România (USR), pe când UNIFEST 2 are ca motor ATU, Alianţa Tineretului Universitar. În spatele ambelor tabere se află cumva PSD-ul. Peste USR domneşte spiritul lui Gabriel Ispas, fost lider al ASUB şi USR, actual (era 2003 – n.m.) consilier al lui Adrian Năstase, la ATU trage sforile Ovidiu Gheorghe, membru PSD. PSD contra PSD? Cum vine asta? Vine.

Aţi remarcat că, de ani de zile, în fiecare toamnă se organizează greve studenţeşti? Ei bine, cu tradiţia aceasta m-am întâlnit pe vremea Convenţiei, când în spatele lor îi găseai pe Luis Lazarus şi pe Ovidiu Gheorghe. Grevele, sau numai ameninţarea lor, au continuat şi din 2000 încoace, de când PSD-ul e la putere. Îndărătul lor – tot Gabriel Ispas şi Ovidiu Gheorghe au stat. PSD contra PSD? Cum vine asta? Trebuie să fie o şmecherie. Este.

Ce înseamnă o grevă? Înseamnă, în primul rând, câţiva studenţi conştienţi de vocaţia lor sindicală. Nu sunt mulţi, în fiecare facultate zece, poate mai mulţi. Cei plus-minus zece formează un sindicat, care devine instantaneu Sindicatul din Litere, sau Sindicatul din Politehnică, sau Sindicatul din ANEFS etc. Pentru că sunt foarte înfipţi, se înfig în nişte structuri locale, universitare, consilii, birouri executive, ca, de exemplu, cele care acordă camere studenţilor, la începutul anului. Se întâmplă să le plăteşti lor ceva, vestita şpagă pentru cameră, şi ei îţi dau. Cei mai subtili îi vânează pe studenţii care subînchiriază locurile, îi dau afară şi revând camerele. În fine. Sindicatele astea comunică între ele şi, de regulă, dupa prima lună de facultate, la sfârşitul toamnei/începutul iernii ajung la ideea că trebuie organizată o grevă. Cei 10 pun afişe că Literele/Politehnica/ANEFS-ul face grevă în data de X şi în ziua aceea membrii energici şi violenţi ai grupării stau la uşa facultăţii şi încearcă să oprească intrarea studenţimii obişnuite. Ah, sfânta turmă de studenţi! De câte ori nu am văzut greve ca acestea, student fiind, în care singurul rezultat palpabil rămânea săptămâna sau luna de şcoală distrusă, iar ca rezultat sindical – iluzorii protocoale ambigue încheiate între delegaţii fioroşi ai studenţilor şi reprezentanţii moi ai guvernului.

Pe vremea aia, în ’98 – 2001, marele maestru al organizării acestor greve păcătoase era Ovidiu Gheorghe, student la drept, la o particulară. El şi amicii păreau să înţeleagă perfect resorturile mobilizării şi organizării mulţimilor fără voinţă. În mod sigur, erau atraşi şi de politică. N-a fost de mirare că înainte de alegerile din 2000, intuind mersul vremurilor, Ovidiu Gheorghe s-a dus la PSD şi şi-a oferit serviciile. Fusese membru PD. Pe atunci, structura lui sindicală se numea Universitari pentru Universitate (UPU). În primul rând, oamenii lui a u făcut propagandă PSD-ului în cămine şi au lipit afişe. Apoi, l-au invitat pe Năstase să îşi lanseze o carte în Grozăveşti. Apoi, Ecaterina Andronescu a ţinut câteva întâlniri cu public în campusuri. După alegeri, Ovidiu Gheorghe s-a înscris în PSD. Foarte natural a venit şi numirea lui într-o funcţie de jurist, mai întâi în minister, apoi la Agenţia Naţională a Taberelor Şcolare, din Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Înţelegeţi dinamica sindicalismului?

Mare amic cu Gheorghe pe vremea aceea era Gabriel Ispas, membru al aceleiaşi găşti vesele. Din 1999 era preşedintele Asociaţiei Studenţilor din Universitatea Bucureşti. Dar şi membru al Senatului Universităţii Bucureşti, membru al Biroului Senatului, membru al Consiului de Administraţie al Universităţii, vicepreşedinte al Consiliului pentru probleme studenţeşti, membru al Comisiei Universităţii de acordare a burselor, din 2000 reprezentant al Universităţii din Bucureşti în Consiliul Consultativ al Studenţilor, din 2001 reprezentant al Universităţii din Bucureşti în Consiliul Naţional al Studenţilor. Când vine sfârşitul facultăţii, toate aceste comitete şi comiţii nu mai înseamnă nimic. Aşa că Gheorghe, care intrase la Năstase înainte de alegeri şi avusese ce oferi, a putut acum (era 2003 – n.m.) să ceară şi l-a pus pe Ispas director al Agenţiei Sociale a Studenţilor (ASS), o structură de ţine de MEC, funcţionează în Casa de Cultură a Studenţilor şi învârte bani guvernamentali. Se pare că tot atunci a intrat şi Ispas în PSD. Deşi în tinereţe frecventase PNŢCD. Şi nu cu mâna goală. Pentru că învăţase că trebuie să ai o contribuţie, a creat în 2001 un alt sindicat studenţesc – Uniunea Studenţilor din România (USR) -, cu nume pompos. În politică e bine să vii cu o structură.

În 2000, a fost pace. Numai că în politică nu îţi permiţi să stai, pentru că poziţia ta se erodează stând. Poziţia lui Gheorghe slăbea. Altceva decât salarii de bugetari, nimic. Alţi peşti mai mari se învârteau pe lângă ministra Andronescu. Nemulţumirea a crescut, dar fiind încă 2000, nu se putea face nimic. Aşa că a venit anul 2001. În 2001, Ovidiu Gheorghe şi Ispas simţeau că pot mai mult la ministra Andronescu. În vara lui 2001, Ispas a avut o idee: ce-ar fi ca grevele tradiţionale studenţeşti din toamnă să nu mai aibă loc şi să fie înlocuite cu un festival al studenţilor?
Ce-ar fi – şi aici sunt speculaţiile noastre – să aibă studenţii distracţie, Pepe, Candy, Blondy, circ şi discotecă cu intrare liberă? Cu bani care să curgă de la guvern şi de la tot felul de sponsori aduşi prin bunăvoinţa oamenilor cu experienţă de la sediul PSD-ului. Ideea le-a părut băieţilor bună. În sfârşit, ceva! Dar, ca să meargă, trebuia convins PSD-ul. Ca prin farmec, în toamnă a venit zvon de grevă dinspre căminele studenţeşti din Măgurele, unde stau studenţii la fizică. Aceleaşi nemulţumiri vechi de la Burebista încoace. Cine a rezolvat rapid criza? Gheorghe şi Ispas. Preşedintele de atunci al sindicatului de la fizică era membru ASUB. Atunci a început să devină celebră printre sindicalişti o vorbă: “grevă spontană organizată”. Adică spontană, dar organizată bine înainte. Androneasca a început să îi respecte din nou. Băieţii a povestit prin PSD, iar PSD-ul, care are alergie la manifestaţii de stradă, a început să mişte banul. Tot în aceeaşi perioadă începeau să se strice şi relaţiile dintre cei doi. Lui Gheorghe a început să nu-i mai miroasă bine că Ispas avea mai multă treabă decât el la ministră.

Aşadar, în 2001, toamna, nu a fost decât o vagă agitaţie sindicală prin căminele din Măgurele. În schimb, un UNIFEST încă modest, dar care promitea. S-a vorbit atunci de un buget de 60.000 de dolari. Banii i-au controlat Ispas, Gheorghe şi Nicu Bănicioiu (viitorul ministru PSD de pe vremea lui Puie Monta, criminalul de la Colectiv – n.m.), de la Sindicatul Studenţilor Stomatologi. După show, cei doi vechi amici s-au certat şi certaţi au rămas. Se spune că pentru bani.
În 2002, Ispas şi-a consolidat poziţia în PSD. Gheorghe a tot încercat să intre la Năstase. Ciolanul, perspectivele, posturile bine plătite, toate se depărtau vertiginos. Şi, totuşi, el fusese omul care în 2000 îşi pusese oamenii să facă campanie pentru PSD în cămine. Fusese omul lui Năstase. Venea UNIFEST-ul şi organizaţia lui, ATU, nu era sunată de nimeni. Dar Ispas se înfipsese mai bine. De vizavi, din sediul USR-ului lui Ispas, se auzeau zornăind banii. Cu mari greţuri, USR-ul şi Ispas au fost de acord să permită accesul ATU printre organizatori cu condiţia să nu vină Gheorghe.

Năstase venea la deschidere, la Facultatea de Drept. Gheorghe a fost acolo. Năstase l-a văzut, şi-a amintit de el şi l-a salutat. După care a intrat la rector. A vrut să intre şi Gheorghe. Bodiguarzii lui Ispas nu i-au permis. A vrut să intre în Aula Magna. Ispas a fost atent. Nu l-au lăsat nici acolo.

În 2003, astă-primăvară, înainte de terminarea anului universitar, Ispas, prin prietenul său Nicu Bănicioiu, care îi luase locul la conducerea ASUB şi USR, a organizat o falsă grevă. Am văzut atunci afişele din Grozăveşti. “Veniţi la grevă!”, scria mare pe ele. Era anunţată pentru vineri. Vineri, când studenţii pleacă acasă. Nu erau precizate locul demonstraţiei şi nici ora. Speriată, ministra Andronescu s-a aşezat totuşi la masa negocierilor şi a semnat un protocol cu USR-ul. Ulterior, un om al lui Gheorghe a gasit într-un computer din Agenţia Socială a Studenţilor (unde era director Ispas) macheta acelui afiş. Gheorghe a luat dovada şi s-a prezentat repejor la Androneasca să îl pârască pe Ispas pentru greva falsă plănuită la el în sediu. Ori pentru că ministra era în pragul remanierii, ori pentru că Ispas devenise deja consilierul lui Năstase, ori pentru că Ispas era candidat la conducerea organizaţiei de Tineret a PSD-ului Bucureşti, vinovatul nu a păţit nimic.

Acum o lună (în octombrie 2003 – n.m.), dat la o parte de la marele UNIFEST şi de la marele finanţări, Gheorghe şi-a luat oamenii furios şi s-a dus la Băsescu (pe atunci primarul general al Capitalei – n.m.), plănuind propriul UNIFEST. Băsescu le-a promis sprijin, şi bani, şi locaţii. Dar, la sfârşitul săptămânii trecute, Băsescu şi-a retras sprijinul pentru UNIFEST-ul ATU-lui. Gheorghe a pierdut partida.

Ca în fiecare an, şi în această toamnă (toamna lui 2003 – n.m.) în ţară au izbucnit mişcări de revoltă ale studenţilor. Pentru aceleaşi motive vechi de la Burebista încoace. Burse mici, cămine stricate, docontări de abonamente. Nici nu au apucat să iasă bine în stradă, că oamenii au auzit de nişte sindicate care deja semnaseră un acord cu guvernul. Pe documentul final, plin de promisiuni şi de paragrafe care încep cu formule ca “MEC va analiza”, “va consulta” sau “va dispune” poţi vedea semnătura preşedintelui USR, Bănicioiu (viitor membru al PSD = ciuma roşie = mafia, criminalul de la Colectiv – n.m.). Pe Bănicioiu îl puteai găsi şi pe site-ul PSD, unde a fost numit “student al săptămânii” sau la Şcoala de Vară a partidului de guvernământ (evident, PSD – n.m.). În ţară, la Timişoara şi Cluj, grevele continuau vineri (30 octombrie 2003 – n.m.).

Două festivaluri UNIFEST se desfăşoară săptămâna asta în ţară (era început de noiembrie 2003 – n.m.). Dacă eşti la vreun concert şi eşti student, să nu pierzi din vedere că există o posibilitate să faci asta pentru că în PSD s-a ajuns la concluzia că e mai cuminte să faci asta. Iar dacă eşti la vreo grevă, gândeşte-te că s-ar putea să fie organizată doar pentru că nişte lideri să îşi negocieze mai bine poziţiile în PSD. (Alexandru Vărzaru, “Academia Caţavencu”, nr. 621/2003)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu