A șaptea dimensiune

UM 0525 CIFRU
Comandant: general-maior Gheorghe Radu

Generalul Radu conducea această unitate din 1984. Unitatea administra cifrarea şi descifrarea comunicaţiilor. Aici erau încadraţi 412 ofiţeri, 15 ofiţeri-ingineri, 32 subofiţeri, 16 angajaţi civili.

UM 0107 (ICE Dunărea)
Comandant: colonel Constantin Gavril

Colonelul Gavril l-a înlocuit din 1988 pe “veteranul” acestei unităţi, general-maior Amohnoaie Epifanie (decedat în 12 iulie 1998). ICE Dunărea era o întreprindere de comerţ exterior, paravan pentru acţiunile comerciale “speciale” ale Securităţii, destinate alimentării conturilor proprii şi ale lui Nicolae Ceauşescu.

La ICE Dunărea lucrau 115 ofiţeri, 10 subofiţeri şi 12 civili. Pentru a avea o idee în legătură cu tabloul general al acestor afaceri, derulate de Securitate prin diverşi intermediari, trebuie spus că numai prin intermediul firmei Crescent (firmă de la care puşcăriaşul Dan Voiculescu se presupune că ar fi furat banii după decembrie 1989 –n.m.), ICE Dunărea a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale României în anul 1988.

În legătură cu activitatea ICE Dunărea, Iulian Vlad declara în 31 martie 1990:

“Multe prejudicii s-au adus muncii de securitate, prestigiului instituţiei şi chiar bunului renume al ţării de către aşa-zisa activitate de aport valutar, pe care o relaizau cu prioritate unităţile externe UM 0544 şi UM 0195, precum şi UM 0650 din Securitatea internă.

Cu toate încercările pe care le-am făcut de a scoate din preocupările Securităţii această sarcină, nu am reuşit. Dimpotrivă, Postelnicu (ministru ceauşişt de Interne în 1989 şi omul Elenei Ceauşescu – n.m.) a ridicat-o la rangul de atribuţie prioritară, pentru îndeplinirea căreia trebuia să-şi aducă contribuţia întregul aparat”.

Asemenea practici au proliferat după după 1989, ofiţerii DSS angrenaţi în operaţiuni găsind un câmp propice de desfăşurare în condiţiile economiei de piaţă. Mai mult, ele s-au perpetuat atât în cadrul serviciilor secrete, cât şi în ministere de profil (Externe, Comerţ Exterior) unde au ajuns mulţi dintre securiştii care le-au derulat.

Un citat din Raportul Armaghedon 7 este revelator în acest sens: ”Este de înţeles că foştii ofiţeri de Securitate din SIE, atunci când îşi aduc aminte că au lucrat şi în CIE, ba chiar şi în DIE, simt că-i furnică în palme gândindu-se la dolari şi la euro. Dar cine ar fi putut să-şi închipuie că un intelectual de talia lui Ioan Talpeş (fost consilier pe probleme de siguranţă naţională al KGB-istului criminal Ion Iliescu – n.m.), care a supervizat transformarea SIE în Societate pe Acţiuni (SA) sau, eventual, în SRL (Societate cu Răspundere Limitată), ar fi putut intra cu o asemenea nonşalanţă în rolul lui Tudor Postelnicu?”

Într-adevăr, aşa cum anticipa Armaghedon-ul, printr-o serie de Ordonanţe de urgenţă din 2001 şi 2002 (când PSD = ciuma roşie = mafia era la guvernare, n.m.), fosta ICE Dunărea a fost practic reînfiinţată în cadrul serviciilor secrete.

Astfel, SIE poate să “desfăşoare în condiţiile legii activităţi cu caracter economic”, SRI-ul are voie să-şi facă “firme sub acoperire”, iar SPP-ul poate să presteze servicii de pază şi protecţie contra cost (OUG, 154/21 noiembrie 2001, OUG 72/13 iunie 2002, OUG 103/29 august 2002; până şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a primit dreptul de a “presta servicii” în regim privat, prin OUG 7 din 30 ianuarie 2002).

Citeste si articolele:

• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (IV)
• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (III)
• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (II)
• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (I)
• Un caz emblematic şi simptomatic