Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VI)

vineri, decembrie 13, 2019 9:10
Posted in category Dictatura comunistă

Securitatea comunistaDirectoratele Interne ale Securităţii

Direcţia I de Informaţii Interne (UM 0610)

Comandant: colonel Gheorghe Raţiu
Adjuncţi: colonel Ilie Merce, locotenent-colonel Gabriel Anastasiu, locotenent-colonel Elena Moca

Direcţia I avea ca atribuţii identificarea manifestărilor ostile regimului, documentarea lor în colaborare cu serviciile specializate ale Securităţii (Tehnic şi Filaj) şi, după caz, înaintarea dosarelor de urmărire informativă (cu avizulu conducerii DSS) către Direcţia VI de Cercetări penale, sau dispunerea unor “măsuri de avertizare” a celor vizaţi (convocarea la Securitate, intimidări, obţinerea unor declaraţii de fidelitate faţă de regimul comunist etc.).

Direcţia I era responsabilă şi cu întocmirea unor buletine privind starea de spirit a populaţiei, ca şi de gestionarea unui important segment al reţelei informative a Securităţii.

La nivel central, număra 98 de ofiţeri, 8 subofiţeri şi 8 angajaţi civili, la care se adăuga personalul Serviciului I de Informaţii interne din unităţile teritoriale ale DSS, cu aceleaşi atribuţii şi acţionând în legătură cu cei din Direcţie.

Comandantul acesteia, colonelul Gheorghe Raţiu, a urcat în această funcţie în 1987, înlocuind în funcţie un general din “vechea gardă” (Aron Bordea, născut în 8 mai 1928, general-maior din august 1979). Ca şi şefii săi ierarhici, Raţiu şi-a pierdut cumpătul în zilele sfârşitului de decembrie din anul 1989.

După arestarea lui Iulian Vlad, a lui Gianu Bucurescu şi Aristotel Stamatoiu, a dispărut din România în Germania Occidentală şi a revenit în ţară tocmai din China (comunistă – n.m.), după cum se susţine în Raportul Armaghedon 7.

Se afirmă despre colonelul Gheorghe Raţiu că a devenit unul dintre consilierii lui Sorin Ovidiu Vîntu (mafiotul care a furat banii Fondului Naţional de Investiţii (FNI), păgubind mii de oameni, deponenţi la acest fond; este încă o dovadă clară a faptului că securiştii criminali au contribuit din plin la jaful de după decembrie 1989 – n.m.).

Despre locotenet-colonelul (lt.-col.) Elena Moca nu deţinem date.

În zilele revoluţiei, mult mai puţin norocos decât şeful său, Raţiu, a fost lt.-col. Gabriel Anastasiu, care fusese trimis în 17 decembrie, cu echipa Securităţii condusă de Macri, la Timişoara. Judecat în lotul Timişoara, a fost ulterior achitat.

Anastasiu lucrase pe linia informaţiilor interne, provenind de la Inspectoratul de Securitate Dolj (la fel ca borfaşul puşcăriaş Liviu Dragnea, 30 de ani mai târziu, dictatorul criminal prea târziu împuşcat Nicolae Ceauşescu şi-a adus toţi oltenii la Bucureşti şi le-a dat funcţii, doar România era ţara moştenită de la alcoolicul de taică-şu, din cauza căruia Ceaşcă a fugit de acasă pentru a fura portofele şi a ajunge în temniţă sun acuzaţia, greşită, de mic agitator comunist – n.m.), unde în 1981 era maior, şeful Serviciului I (corespondentul teritorial al Direcţiei I).

În 1985 îl regăsim cu gradul de locotenent-colonel, şef de serviciu în Direcţia I la Bucureşti, unde se ocupa între altele de “cazul” Doina Cornea. Nu avem date despre activitatea sa după 1989 – spre deosebire de celălalt adjunct al colonelului Raţiu, Ilie Merce, care astăzi (în 2004, în plină guvernare PSD = ciuma roşie = mafia, n.m.) este o prezenţă publică activă – cu toate că implicarea sa în acte de poliţie politică este notorie.

Merce (născut la 18 iunie 1939 în Bihor) a venit la Bucureşti de la Reşiţa, unde a condus Securitatea locală. În centrala DSS, la Direcţia I, a răspuns mai întâi de compartimentul “Eterul” (de cei care ascultau “Europa Liberă” – n.m.) şi apoi de sectorul artă-cultură.

A recunoscut public că în acea perioadă nu era străin de percheziţii efectuate fără acordul procuraturii, de violarea corespondenţei sau de instalări de microfoane în domiciliile celor urmăriţi.

După decembrie 1989, a fost mai întâi comandant-adjunct al şcolii de Poliţie “Al. I. Cuza”, apoi a lucrat în Serviciul Român de Informaţii (SRI), fiind decan al Facultăţii de Psihosociologie a SRI.

A fost îndepărtat din serviciu “datorită unor numeroase malversaţiuni şi sabotajului deschis la adresa conducerii instituţiei”, după ce a mai lucrat scurtă vreme ca şef de sector învăţământ la şcoala de perfecţionare a cadrelor SRI de la Grădiştea (ca să vedeţi cine îi “perfecţiona” pe cei din SRI în timpul mandatelor KGB-istului criminal Ion Iliescu: foştii torţionari ai Securităţii comuniste – n.m.).

Trecut în rezervă, s-a alăturat Partidului România Mare (PRM = grupare a securiştilor comunişti criminali, condusă de pupincuristul Elenei Ceauşescu, Corneliu Vadim Tudor – n.m.).

Ilie Merce este în prezent (februarie 2004 – n.m.) secretar executiv al partidului şi deputat PRM de Dâmboviţa, membru în Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor (cu alte cuvinte, în Şparlamentul României, securiştii comunişti torţionari se ocupau cu “cercetarea abuzurilor” – hăăăă, hăăăă, hăăăăă, n.m.).

Un citat dintr-o declaraţie politică pe care Ilie Merce a făcut-o în Parlament (cică Parlamentul României democratice – hăăă, hăăă, hăăă) este sugestiv: “De 13 ani, nişte oameni fără ţară şi fără Dumnezeu (securiştii criminali erau şi religioşi; între două bătăi aplicate vuctimelor îşi făceau şi nişte cruci, probabil – n.m.) înjură de mama focului fosta Securitate. Nu există apariţii în presă, la posturile de radio şi televiziune, nu există zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu scoată din puţul gândirii lor seci judecăţi de valoare despre această instituţie. Obsedaţi până la agonie de un mit pe care nu-l pot înţelege, aceşti clevetitori bolnavi iremediabil de securită au devenit nişte fiinţe complexate social. În criză de imaginaţie şi talent, îşi caută subiecte de senzaţie prin arhivele Securităţii, pe care le violează cu mâinile lor nespălate”.

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VI)”

  1. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VIII) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 15th, 2019 at 13:20

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VI) […]

  2. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VII) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 15th, 2019 at 16:23

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VI) […]

  3. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (XI) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 18th, 2019 at 18:56

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VI) […]

Adauga un comentariu