Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VII)

sâmbătă, decembrie 14, 2019 14:10
Posted in category Dictatura comunistă

Securitatea comunistaDirectoratele Interne ale Securităţii

Direcţia II – Contraspionaj economic (UM 0617)

Comandant: general-maior Emil Macri
Adjuncţi: colonel Ionescu Virgiliu, locotenent-colonel Constantin Stan, locotenent-colonel Caludiu Bucur

În această unitate erau încadraţi la nivel central 150 ofiţeri, 6 subofiţeri şi 11 angajaţi civili, cărora li se adăugau lucrătorii din cadrul Serviciului II de la unităţile judeţene de Securitate, corespondentul teritorial al Direcţiei de Contrasionaj economic.

În mod formal, această direcţie coordona o activitate care nu ar fi trebuit să aibă legătură cu poliţia politică – şi anume, aceea de asigurare informativă a unităţilor economiei socialiste, de protejare a secretelor tehnologice, a inovaţiilor în curs de brevetare, ca şi împiedicarea sabotajelor economice, sesizarea neglijenţelor cu consecinţe grave şi prevenirea oricăror acţiuni de natură să prejudicieze economia naţională.

În realitate însă, în special în ultimii ani ai regimului comunist, sub pretextul acţiunilor enumerate mai sus, Direcţia II s-a implicat activ în măsuri cu caracter de poliţie politică, adunând informaţii care nu aveau nici o legătură cu sfera ei de activitate – şi aceasta în special după ce generalul Macri a trecut la comanda ei.

Emil Macri s-a născut la 9 octombrie 1927 la Galaţi. Executând cu duritate orice ordin al “conducerii superioare de partid” (comunist – n.m.), Macri ajunge unul dintre comandanţii favoriţi ai Securităţii, căruia uneori i se încredinţau sarcini direct de către Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Depăşind cu mult sfera de competenţă a Direcţiei II, Macri a fost trimis să reprime orice focar de nemulţumire faţă de politica regimului comunist: “Era nelipsit de la asemenea evenimente. L-au trimis în Valea Jiului, apoi l-au trimis, în 1987, la Braşov”, îşi amintea un fost camarad, generalul Pleşiţă.

În Braşov, generalul Macri a fost trimis de Ceauşescu să-i caute pe “legionarii” care au provocat revolta, după o paradigmă cunoscută a mentalităţii comuniste: “Macri nu era în mod cert un ofiţer incompetent, nici atât de tâmpit încât să nu fie convins că legionarii, ca şi alţi foşti nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu revolta, dar preluase din zbor ideea lui Ceauşescu, care-i convenea şi lui, întrucât îl scotea din cauză în mod direct, având în vedere că responsabilitatea supravegherii legionarilor şi altor foşti nu intra în atribuţiile unităţii centrale pe care o conducea, în schimb prevenirea oricăror evenimente negative în marile obiective industriale, ei bine, aceasta era chiar sarcina de bază a renumitei Direcţii II pe care o comanda.”

Ofiţerul de Securitate din Braşov care ne-a relatat cele de mai sus nu-i poate ierta nici astăzi lui Macri “subiectivismul şi modul pătimaş în care s-a comportat cu cei care vreodată au avut curajul să-l înfrunte sau să-l contrazică, chiar în baza unor motive întemeiate”.

Generalul nu a lipsit nici de la anchetarea inginerului Gheorghe Ursu, antrenând în această operaţiune care nu avea nimic în comun cu specificul contrainformaţiilor economice alţi doi ofiţeri din subordine, colonelul Adrian Turcitu şi căpitanul Ion Dumitraciuc.

Tocmai de aceea, nu e de mirare că Macri a condus dispozitivul de comandă al Securităţii detaşat în 17 decembrie 1989 la Timişoara şi nici că lui i s-a încredinţat rezolvarea celor mai murdare “probleme”, inclusiv cea a distrugerii cadavrelor victimelor represiunii comuniste.

Judecat în “lotul Timişoara”, a murit în urma unui infarct la 17 aprilie 1991. Doi dintre cei trei adjuncţi ai săi, Ionescu şi Stan, au fost implicaţi în pregătirea acţiunilor represive la Bucureşti (“planul Orient ‘89”).

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

4 Responses to “Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VII)”

  1. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VIII) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 15th, 2019 at 13:19

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VII) […]

  2. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (IX) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 16th, 2019 at 18:45

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VII) […]

  3. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (X) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 17th, 2019 at 8:16

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VII) […]

  4. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (XI) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 18th, 2019 at 18:57

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VII) […]

Adauga un comentariu