Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VIII)

duminică, decembrie 15, 2019 13:19
Posted in category Dictatura comunistă

Securitatea comunistaDirectoratele Interne ale Securităţii

Direcţia III Contraspionaj (UM 0625)

Comandant: general Aurelian Mortoiu
Adjuncţi: colonel Filip Teodorescu, locotenent-colonel Emil Rădulescu, locotenent-colonel Gheorghe Diaconescu

Unitatea număra 215 ofiţeri, 4 ofiţeri specialişti în comunicaţii şi tehnică operativă, 22 subofiţeri, 1 angajat civil, la care se adăugau cei din serviciile teritoriale de contrainformaţii.

Comandantul ei, Aurelian Mortoiu, era la începutul anilor ’80 şef al Securităţii Timiş, calitate în care în iunie 1981 demarează o acţiune de depistare a persoanelor care ascultă şi comentează sau au trimis scrisori la postul de radio “Europa Liberă”.

La 23 august 1984 a fost avansat general-maior şi a fost numit şef al Direcţiei de contraspionaj. În decembrie 1989, a părut mult mai bine orientat decât camarazii săi. L-a întâmpinat pe Ceauşescu, alături de generalii Stănculescu, Chiţac şi alţi militari – dintre care mulţi se întrebau ce caută acest civil printre ei – şi a fost în echipa care a participat la şedinţa secretă care a urmat.

Mai puţin norocos în acele împrejurări, pentru că a fost arestat şi trimis în judecată, fiind printre cei trimişi odată cu generalul Macri să “rezolve problemele” la Timişoara, a fost adjunctul său Filip Teodorescu. În schimb, acesta şi-a câştigat notorietatea ca autor al primelor dezvăluiri făcute de un fost securist într-o lucrare memorialistică.

Volumul Un risc asumat, apărut imediat după achitarea colonelului Teodorescu în procesul primului “lot Timişoara”, poate fi socotit un exemplu clasic de dezinformare. De pildă, într-o declaraţie dată la proces în 1991, acesta afirma: ”Eu şi ofiţerii de contraspionaj de la Timişoara nu am reuşit să evidenţiem amestecul străin. Este meritul presei în general, al unor gazetari iscoditori în special, că au găsit dovezi indubitabile ale amestecului străin în evenimentele din 1989.”

În volumul său însă, autorul vorbeşte despre amestecul străin în revoluţie, bazat nu pe propriile lui constatări, ci pe acele reportaje ale unor “gazetari iscoditori”, pe care nu le mai citează.

Ulterior, cartea sa a fost fundamentul pe care s-a construit teoria “amestecului străin” şi a “agenturilor străine”.

Cu toate aceste teorii care servesc mai degrabă la construirea unei false mitologii profesionale, la finele anilor ’80 contraspionajul românesc trăia aceeaşi criză ca întreg aparatul de Securitate, destinat doar să răspundă obsesiilor lui Nicolae şi ale Elenei Ceauşescu.

Protejarea secretelor de stat a devenit sinonimă cu protejarea oricăror informaţii privind situaţia reală (şi tragică) din România acelor ani. Ceea ce a făcut, de pildă, ca într-un centru industrial precum Braşovul, ultimul caz de trădare prin vânzarea unor secrete de stat să fie documentat de serviciiile de contraspionaj ale Securităţii tocmai în 1976.

Deprofesionalizarea era asociată şi cu lipsa de calitate a unor cadre. Dacă Filip Teodorescu s-a retras la pensie, lt.-col. Gheorghe Diaconescu a făcut carieră în SRI, devenind chiar adjunct al lui Virgil Măgureanu, cu gradul de general.

Diaconescu coordonase serviciul de contraspionaj anti-american, fapt care arată “orientarea” noului serviciu secret (e vorba de SRI – n.m.) care a regrupat o parte importantă a cadrelor fostei Securităţi.

Gheorghe Diaconescu a fost îndepărtat din SRI, fiind acuzat de deţinerea ilegală a unor documente ale fostei Securităţi, pentru alcoolism şi însuşirea unor fonduri valutare ale serviciului.

S-a afirmat în Raportul Armaghedon că după trecerea sa în rezervă “a asigurat protecţia informativă a combinaţiilor omului de afaceri Costel Bobic”. Dacă acest fapt nu poate fi controlat, sigură e pasiunea sa pentru arme de colecţie: generalul Diaconescu a achiziţionat două puşti vechi din stocurile de “corpuri delicte” ale Ministerului de Interne, în 1991 şi 1992, pentru suma simbolică de 5.500 lei (vechi –n.m.).

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VIII)”

  1. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (IX) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 16th, 2019 at 18:45

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VIII) […]

  2. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (X) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 17th, 2019 at 8:16

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VIII) […]

  3. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (XI) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 18th, 2019 at 19:05

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VIII) […]

Adauga un comentariu