A șaptea dimensiune

Directoratele Interne ale Securităţii

Direcţia V de protecţie a conducerii PCR (Partidul Comunist Român) (UM 0666 – Securitate şi gardă)

Comandant: general-maior Marin Neagoe

Marin Neagoe a fost selectat de Nicolae Ceauşescu ca aghiotant şi şef al gărzii personale încă din 1970 şi a deţinut această funcţie până în 22 decembrie 1989.

A fost avansat la gradul de general-maior alături de numerosul grup al coloneilor de Securitate promovaţi la acest grad pe 23 august 1984 (Ziua Naţională a României, în dictatura comunistă – n.m.), când se aniversau 40 de ani de la “insurecţia armată antifascistă şi antihitleristă”.

Aparatul de protecţie a demnitarilor de partid şi de stat pe care îl coordona era destinat în cea mai mare parte protejării lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.

Număra 306 ofiţeri, 14 ofiţeri specialişti în comunicaţii şi tehnică operativă, 144 subofiţeri, 20 angajaţi civili.

Mare parte a acestora au fost reţinuţi de armată în cursul evenimentelor din decembrie 1989 (346 ofiţeri şi subofiţeri), fiind însă ulterior eliberaţi, fără a se găsi împotriva lor probe pentru a fi inculpaţi.

Direcţia V a fost utilizată, în acele zile şi în cele ce au urmat, drept “ţap ispăşitor” pentru toate relele produse de Securitate, cu toate că implicarea ei în cate de poliţie politică a fost minimă, rezumându-se la “curăţarea” traseelor lui Nicolae Ceauşescu prin ţară de “elemente” care erau fie reţinute, fie internate câteva zile în unităţi psihiatrice, pentru a nu crea “evenimente” pe parcursul “vizitelor de lucru” (adresarea unor scrisori către Ceauşescu, sau chiar interpelarea sa publică în legătură cu situaţia grea din ţară).

Munca ofiţerilor de aici era una ingrată, iar raporturile lor cu ceilalţi lucrători ai Securităţii nu erau amiabile: “Timp de doi ani, cât am răspuns de colectivul care se ocupa direct de securitatea preşedintelui, generalul Iulian Vlad nu m-a chemat odată măcar la el, să mă cunoască. Eu n-am dat mâna cu el măcar o dată, iar eu răspundeam de viaţa preşedintelui”, îşi aminteşte Constantin Burlan, unul dintre ofiţerii acestei direcţii.

Inclusiv comandantul Direcţiei, generalul Neagoe, prefera să-şi consume momentele de “tracasare” nu în compania camarazilor din Securitate, ci cu cei din apropierea lui Ceauşescu, fapt care stârnea inclusiv invidia celor din restul aparatului de Securitate: “Neagoe avea escapade în fiecare zi. La CC (Comitetul Central) se întâlnea de două ori pe săptămână cu generalul Victor Stănculescu, cu Nicolcioiu, şeful de cabinet al lui Ceauşescu, şi cu Apostoiu, secretarul Consiliului de Stat, care acum e notar (era în 2004 – n.m.).

”Burlane, mă, ia fă-mi rost de o sticlă de whisky ( ce ţi-s şi comuniştii ăştia criminali: deşi atacau democraţia şi capitalismul, la petreceri, şi nu numai, preferau produsele capitaliste, cum ar fi whisky-ul, n.m.), că iar am musafiri.” Mi-l plătea. Imediat după decembrie 1989, Nicolcioiu şi Apostoiu au fost consilierii lui Ion Iliescu, până în aprilie 1990”, relatează acelaşi ofiţer.

În decembrie 1989, generalul Neagoe a fost arestat şi prezentat încătuşat la Televiziune: “Chip tipic de asasin. Cinic, iradiind o ură arzătoare. Şi aşa, cu mâinile în cătuşe, ar ucide” – relata a doua zi presa. A fost eliberat după o scurtă detenţie.

Ca şi Ceauşescu sau alţi nomenclaturişti comunişti, a ajuns un împătimit al vânătorii şi armelor. În 1993, numele său se regăseşte pe o listă cu ofiţeri care au cumpărat arme de colecţie din depozitul de corpuri delicte al Ministerului de Interne. Neagoe s-a ales cu o puşcă de vânătoare, calibrul 12 mm, pentru care a plătit 10.350 lei (vechi –n.m.).

Citeste si articolele:

• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (IX)
• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VIII)
• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VII)
• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VI)
• Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (V)