A șaptea dimensiune

Succesorul lui Constantin Racoviţă provenea dintr-o familie şi mai cunoscută. El era fiul lui Grigore al II-lea Ghica şi frate bun cu Matei, antepenultimul său precursor. Venind dintr-un neam în care filosofia lui Epicur făcea furori – ba chiar, prin fratele Matei, o adevărată carieră penală – Scarlat s-a prezentat la tron aproape descheiat la şliţ.

Şi deşi scaunul Moldovei fusese deja pătat de pipi prin grija şi chefurile bădiţei, nici mezinul nu l-a lăsat să se dezmeticească. Treburile publice le lasă, potrivit cutumei, în seama managerilor greci, iar dânsul se dedă exclusiv desfrâului de curte, compus în acea vreme din cumplite mahmureli colective şi lungi perioade de plictiseală post-coitum.

În toată domnia lui Scarlat, întinsă de altfel pe un total de un an şi jumătate, nu s-a petrecut nimic deosebit. Mandatul lui s-a strecurat prin istorie aproape nebăgat în seamă. Dar ce spunem noi istorie: domnia lui Scarlat s-a strecurat mai degrabă prin biografiile boierilor contemporani necunoscuţi. De aceea, deoarece nimeni nu l-a remarcat vreodată pe acest al II-lea fiu al lui Grigore al II-lea Ghica, nu-l vom remarca nici noi, scurtând astfel lista domnitorilor fanarioţi care au lăsat ceva în urma lor. (“Academia Caţavencu”, nr. 503/2001)

Citeste si articolele:

• În care ni se înfăţişează Constantin Racoviţă, pentru a nu ştiu câta oară
• Despre necuviinţele trupeşti ale lui Matei Ghica
• Un alt fanariot, Constantin Racoviţă, pe tronul Moldovei
• Familia Mavrocordat rămâne pe tronul Moldovei
• Constantin Mavrocordat trece pe tronul Moldovei (II)