Tortura proceselor, o nouă metodă a Securităţii comuniste
duminică, aprilie 19, 2020 8:44
După ce au făcut cu sârg poliţie politică, din 1989 încoace securiştii s-au reprofilat şi au început să facă, foarte competenţi, afaceri.
Bani aveau, informaţii – berechet şi o încrengătură de relaţii la cel mai înalt nivel.
Să luăm exemplul unui ofiţer de Securitate, Ioan Rusu. Avea relaţii în staţiunile Tuşnad, Borsec, avea informaţii că în zonă e plin de viloaie naţionalizate, că doar nu de pomană a ajuns (în guvernarea PSD = ciuma roşie, prin 2004, n.m.) el şef adjunct SRI pe judeţul Harghita.
Cu câteva milioane de lei, bani strânşi din activitatea de securist, incluzând manichiura cu cleştele şi machiatul cu bastonul, s-a pus pe cumpărat vile turistice, deşi acestea erau revendicate de foştii proprietari.
Aşa a luat o vilă situată în Tuşnad, pe care familia Zeriu o revendicase încă din 1990. Vila nu era locuită, făcând parte din patrimoniul turistic.
La funcţia lui de barosan, nu putea fi afectat de o simplă Ordonanţă de Guvern, de prin 1991, care interzicea vânzarea imobilelor naţionalizate, din patrimoniul turistic, fără statutul proprietăţii clarificat.
Plus că un alt act normativ interzicea cadrelor superioare ale SRI-ului să se implice în astfel de afaceri cu statul.
Informaţiile care pesemne au ajuns şi la timpanul lui de securist l-au determinat să vândă vila, preventiv, la o lună după ce a cumpărat-o, societăţii Rom Radiatoare Braşov SRL.
După 14 ani de procese în România, cazul a luat deja calea Strasbourg-ului (a luat în 2004 – n.m.). Rusu are şanse să devină în curând securistul pentru care statul post-decembrist va plăti aproape jumătate de milion de euro, ca răsplată a întregii lui activităţi. (“Academia Caţavencu”, nr. 646/2004)
Citeste si articolele:
