Tot stăteam noi prost cu banii, deci ne-au jefuit cumanii

luni, mai 21, 2018 19:16
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorPovestea cumanilor începe acolo unde se sfârşeşte povestea pecenegilor şi se sfârşeşte acolo unde începe povestea tătarilor. Cu alte cuvinte, între 1057, anul zdrobirii primului peceneg, şi 1241, anul fugii peste Dunăre a ultimului cuman, în terenul carpato-danubiano-pontic cumanii au făcut legea. Două sute de ani, strămoşii noştri au locuit sub aceşti turci primitivi, alţii decât viitorii otomani, adevăraţii fii ai mamei Semiluna. De altfel, chiar din realitatea faptului că pecenegii şi cumanii vorbeau, fără să ştie, un fel de turcă de periferie, s-a născut cu trei sute de ani mai devreme, binecunoscutul strigăt de bucurie “vin turcii!”. Între acest timpuriu şi timid “vin turcii!” de la finele mileniului I şi autenticul “vin turcii!” din secolul al XIV-lea, au venit tătarii, ungurii, bulgarii şi alte neamuri de vizitatori călare care le-au creat străbunilor noştri acea celebră silă de a construi cel mai mic perete de catedrală.

S-a stabilit că năvălitorii cumani s-au sedentarizat la primul contact cu românii, s-au maturizat la primul contact cu româncele şi s-au creştinat la primul contact cu iminenţa mongolilor. Aceste acte de vitejie morală nu i-au împiedicat însă să-şi păstreze mare parte din obiceiurile lor barbare, care i-au făcut nemuritori. De exemplu, când murea un cuman bogat, el era îngropat cu tot cu cal şi cu o parte din ostaşii credincioşi aflaţi în stare vie. Această frumoasă cutumă a pierit însă odată cu cumanii, iar astăzi, când un îmbogăţit are probleme, se îngroapă doar dovezile compromiţătoare.

La nivelul lexiconului, moştenirea cumană n-a fost mică. Din puţinul lor, din efortul lor de a se exprima mai mult prin semne şi interjecţii, cumanii ne-au lăsat destule cuvinte. Toponime ca Bărăgan, Teleorman (pădurea nebună), Deliorman (şi mai şi), Caraiman, Caracal, Cozia şi alte încă vreo două-trei ne arată cu precizie pe unde umblau teleleu cumanii în acel Ev Mediu întunecat. În ceea ce priveşte numele de persoane, lucrurile sunt şi mai clare. În afară de indubitabilul Coman, alte trei patronime vin şi ne încurcă socotelile istorice: Tincabă, Carabă şi Basarabă, ultimul purtat cu mare fală chiar de cumanul Basarabă, întemeietorul Ţării Româneşti. (“Academia Caţavencu”, nr. 454/2000)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.
Tags:

4 Responses to “Tot stăteam noi prost cu banii, deci ne-au jefuit cumanii”

  1. Kuciuk-Kainargi – tratat mic dobrogean | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 1st, 2018 at 15:01

    […] Tot stăteam noi prost cu banii, deci ne-au jefuit cumanii […]

  2. Interludiu normal, de primăvară | A șaptea dimensiune says:

    februarie 2nd, 2019 at 17:05

    […] Tot stăteam noi prost cu banii, deci ne-au jefuit cumanii […]

  3. Un moment de cotitură | A șaptea dimensiune says:

    februarie 2nd, 2019 at 18:10

    […] Tot stăteam noi prost cu banii, deci ne-au jefuit cumanii […]

  4. Nu e glumă, măi băiete, să te iei de Dromihete | A șaptea dimensiune says:

    mai 1st, 2019 at 18:58

    […] Tot stăteam noi prost cu banii, deci ne-au jefuit cumanii […]

Adauga un comentariu