Un moment de cotitură

luni, mai 28, 2018 12:21
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorŞi în episodul de faţă povestitorul este dezorientat. Încotro să îndrepte el atenţia cititorului? Prin ce epocă să poarte el firul povestirii? Abia ieşit din epoca năvălirilor, să meargă mai departe şi să coboare din munţi spre faptele voievozilor deja români sau să purceadă înapoi, pe podul lui Apollodor şi să cerceteze procentul de limbă latină în fondul principal de cuvinte dac?

Indiferent încotro ar apuca-o, povestitorul ţine să mai şovăie un apisod asupra drumului – aşa de important e pasul ce urmează. Căci el lasă în urmă o epocă ideală, dedicată parcă totalei fantezii: o epocă lipsită de date clare, de documente lămuritoare, de inscripţii fără echivoc. O epocă unde imaginaţia se simte în largul ei şi povestea se poate substitui uşor istoriei. O epocă unde lipsa de dibăcie cronicărească şi slabele cunoştinţe ale povestitorului trec neobservate.

Dimpotrivă, în epocile ce o încadrează, hârtiile apar, înscrisurile se ivesc, documentele, zidurile, monumentele lasă urme şi amprente care trădează cu precizie fapta, evenimentul, anul, ziua, numele şi prenumele. Povestitorul se simte aici încolţit. Evenimentele sunt certe, datele sunt exacte şi terenul invenţiei e tot mai îngust. Ce să facă bietul povestitor? Cum să depăşească el această criză, fără să apeleze la un specialist? Sincer să fie, nu ştie. Şi ca să afle răspunsul, preferă să mai reflecteze la toate astea până la episodul următor. (“Academia Caţavencu”, nr. 456/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu