Unul dintre motivele pentru care taranistii au ajuns la cosul de gunoi al istoriei

duminică, februarie 18, 2018 13:04
Posted in category Mass-media

PNTCDJudeţul Hunedoara a putrezit încet, dar sigur, de la cap. Când minerii nu sunt în grevă, în Hunedoara, ţărăniştii fac tot atâta rău cât o mineriadă.

Unul dintre cele mai absurde cântece studenţeşti, inventate probabil pe vremea lui Ceauşescu, se numeşte În judeţul Hunedoara. Singura varietate este că în faţa versului se pune un număr de ordine, care sună aşa: strofa-ntâia, versu’-ntâi, după care se meliţează, în demenţă, acelaşi obsedant În judeţul Hunedoara. Poate din cauza cântecului, care este cea mai tâmpită piesă de rezistenţă din câte există, Hunedoara a ajuns ceea ce pare de la zece poşte.

Pe cel mai dat dracului ţărănist local îl cheamă (îl chema în octombrie 1999 – n.m.), scuzaţi, Rău Ioan

Eroul acestei întâmplări este chirurgul Ioan Rau, unul dintre cei mai controversaţi indivizi din Ardeal. Dacă alegătorii săi din 1996 ştiau câteva amănunte din încercata sa biografie, în mod clar nu l-ar mai fi ales senator PNŢCD de Hunedoara. Şi, totuşi, tot răul spre bine: Rău este singurul caz de senator care renunţă la funcţie, încă de la începutul legislaturii. Să fi fost oare la mijloc vreun dosărel scos de cineva la iveală (pe atunci chiar era o ruşine să ai dosar penal; astăzi, în 2018, ciuma roşie defilează în Parlamentul penal, în Guvernul infracţional şi la alegeri nu numai cu cei care au dosare penale, ci chiar cu foşti puşcăriaşi – n.m.), după o uitare de vreo douăzeci de ani? Şi uite aşa se face că Rău se lasă intempestiv la vatră, ferit de ochiul indiscret al presei centrale, în postul de director al Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Hunedoara.

Ţărănistul Rău a renunţat de bunăvoie la Senat, pentru a fi mai aproape de borcanul cu miere

Dacă am face o retrospectivă a faptelor sale de glorie , Rău şi-a compensat pe vremea lui Ceauşescu inabilitatea profesională, mai bine zis inadecvarea sa de medic chirurg (după cum se vede şi pe vremea Mult Prea Târziu Împuşcatului ajungea tot soiul de măcelari să opereze oameni, nu numai astăzi – n.m.), cu mult mai potrivita şefie de staroste al gărzilor patriotice din Spitalul Judeţean Deva, în care intra şi responsabilitatea de chelar la dulapul cu armament al sus-numitelor formaţiuni paramilitare. Or, asta presupune anumite relaţii amiabile cu Ministerul Afacerilor Interne. N-am vrea să insinuăm nimic, dar Securitatea făcea şi ea parte, cu chiu, cu vai, din acelaşi minister. Tot în acele vremuri de glorie, Rău în făcea curte în demenţă tovarăşei Ana Boşoroga, şefa BOB (Biroul Organizaţiei de Bază a Partidului Comunist Român – n.m.) al Direcţiei Sanitare a judeţului. Că îi căzuse cu tronc odinioară, se vede şi în grija pe care i-o poartă mai târziu, în 1997, când o unge pe sora Boşorogencei, Victoria Brătianu, în postul de director financiar al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP). Nici nu mai punem la socoteală că Victoria n-a absolvit decât liceul agricol din Geoagiu.

Mierea hunedoreană miroase a organizaţii ilegale de muşte

La zece ani de la o revoluţie considerată sângeroasă, şi în urma căreia a rămas un morman de 1.200 de cadavre, Rău a cumulat următoarele funcţii: director al DSP, şef secţie chirurgie la Spitalul Judeţean Deva, preşedinte al filialei PNŢCD a judeţului Hunedoara, vicepreşedinte al filialei judeţene CDR (Convenţia Democrată Română, ce cuprindea PNŢCD – Partidul Naţional Ţarănist Creştin şi Democrat –, PNL, plus alte formaţiuni minuscule – n.m.). Din alte surse rezultă că Rău este membru în două AGA (Asociaţii Generale ale Acţionarilor, vaci de muls în care ajungeau cei care aveau pile şi relaţii la partid, indiferent cum se numea partidul aflat la guvernare – n.m.) la două societăţi comerciale. În urma controlului din luna mai 1999 asupra activităţii muşteriului nostru, minsitrul sănătăţii, Gabor Hajdu, dispune: ”Eliberarea din funcţie a doctorului Rău Ioan, directorul DSPJ Hunedoara, pentru grave deficienţe în activitatea de organizare, îndrumare şi control a unităţilor din subordine”.

Cu ajutorul lui Rău, moartea vine în Hunedoara ceva mai repede ca în alte părţi

Tribunalul inchizitorial este alcătuit din dr. Florin Iosif Cobzariu, director adjunct la Direcţia Resurse Umane şi Formare Profesională, şi din membrii: dr. Viorel Ochiană – Direcţia Generală a Asistenţei Medicale; dr. Dan Iosifescu – reprezentant al Colegiului Naţional al Medicilor, medic primar cardiolog; Bogdan Staicu – Direcţia Legislaţie şi Contencios, consilier juridic. Să nu vă gândiţi care cumva că ancheta se referă la dulapul cu armament al gărzilor patriotice, de care răspundea Rău, pe vremea lui Ăl Bătrân. Faptele sunt mult mai grave şi vizează circumstanţele în care a survenit decesul lui Nicolae Seghesvari, fost subprefect al judeţului Hunedoara, mort la 46 de ani.

Pe scurt, Seghesvari este internat, la 17 aprilie 1999, la Spitalul Municipal Hunedoara, în unitatea de primire a urgenţelor. Registrul de evidenţă consemnează următoarele fapte: ”Circuitul pacientului a fost parcurs pe picioare chiar şi la plecare, după ce suspicionase diagnosticul de infarct miocardic sechelar şi angină pectorală instabilă. În aceste condiţii a fost transportat la Deva, pe o distanţă de cca 30 km (…) În timpul cât a rămas în unitatea de primire a urgenţelor, i s-a administrat doar oxigen şi nitroglicerină sublingual. (…) În loc să fie chemat cardiologul, pacientul a fost transportat în secţia cardiologie”. Numai că, nevoie mare, secţia cardiologie este amplasată inadecvat, la 100 de metri de urgenţă, la etajul 1 al unei clădiri nedotate cu lift.

Şi, uite aşa, viaţa subprefectului se scurge de la un minut la altul, printre imperfecţiunile, şandramalele, improvizaţiile, artificiile şi şmecheriile gestionate de Rău, autorul moral al acestui trist şi evitabil incident. Să derulăm mai departe scenariul. Deşi secţia cardiologie are salon de terapie intensivă coronariană, dl. Seghesvari a fost internat într-o rezervă dotată doar cu instalaţie de oxigen. Administrarea oxigenului nu s-a putut realiza în primele şapte minute, deoarece gazul salvator se furnizează la cerere după contactarea telefonică a staţiei de oxigen a spitalului. Se mai spune în achetă că, deşi pacientul ar fi avut nevoie de un echipament pentru intubaţie orotraheală, secţia de cardiologie nu este înzestrată cu aşa ceva.

Colac peste pupăză, instruirea personalului este deficitară, iar executarea manevrelor standardizate de resuscitare cardio-respiratorie pare ruptă dintr-un scenariu absurd, în care ai senzaţia, că se asistă mai degrabă la tăierea porcului. Adică, exact ca-ntr-un banc negru ardelenesc. În finalul documentului, ghiciţi de ce comisia cere sesizarea Institutului de Medicină Legală din Bucureşti, pentru analizarea aspectelor procedurale şi formale. La îndeplinirea în bune şi rapide condiţiuni a morţii subprefectului şi-a mai adus nprecupeţita contribuţie şi doctorul Ioan Demeter, laolaltă cu încă cinci medici. După încheierea anchetei, comisia a propus sesizarea Colegiului Judeţean şi Naţional al Medicilor, plus sancţionarea dministrativă a directorului adjunct medical al Spitalului Judeţean Deva şi eliberarea din funcţie a directorului Florin Muţiu.

Cât priveşte atrocităţile lui Rău, actul de control zice aşa: A organizat deficient asistenţa medicală de urgenţă în judeţul Hunedoara; (…) nu a îndeplinit sarcinile conform cu fişa postului, referitoare la identificarea şi ierarhizarea problemelor de sănătate, în funcţie de frecvenţa, gravitatea, consumul medical şi impactul social al problemelor de sănătate şi de asistenţă medicală”. La care se mai adaugă încă o căruţă de plăgi: neîncadrarea cu medici şi personal mediu specializat în urgenţă medico-chirurgicală, la spitalele din municipiile Hunedoara şi Deva; implicarea abuzivă şi nejustificată a lui Rău în organizarea concursului pentru ocuparea a cinci posturi vacante de asistente medicale în cadrul secţiei de Urgenţă a Spitalului Deva.

Prin ordinul numărul cutare, din data cutare, ministrul cutărică Hajdu îl suspendă pe spiritul cel Rău din demnitatea sa de mare mahăr al DSP. Numai că, după fix două luni, la o conferinţă cu presa locală, Rău anunţă că a participat la un concurs cu încă doi contracandidaţi, în urma căruia a fost declarat fericitul câştigător al unui post baban: acela de director al Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara. Poste pe care nu l-a părăsit, de altfel, nicio clipă. Dincolo de viaţă şi de moarte, Rău este (era în 1999 – n.m.) un prosper tip de acţiune: recent, a cumpărat 30% din acţiunile Oficiului de Îmbunătăţiri Funciare al judeţului Hunedoara. Ocazie cu care şi-a retras de la Bancorex purcoiul de jdemii de parai (dolari americani, în acea perioadă euro era doar o propunere a funcţionarilor Comisiei Europene – n.m.); tot recent, şi-a mai tras încă două case de vacanţă, una în staţiunea balneară Geoagiu şi alta în Alimăşu Sec.

Ca membru în AGA, la societatea comercială Germisara SA din Geoagiu, Rău a croşetat o sumedenie de inginerii financiare, reuşind dintr-un foc să păgubească societatea de stat cu câteva zeci de milioane de lei (vechi, pe vremea aceea; 1 lei actual (RON) = 10.000 lei vechi). Un alt set de controlori năpustiţi ca hultanii asupra faptelor sale, de data asta din Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice, l-au descoprit ca intermediar , împreună cu sor-sa, în vânzarea către societatea Germisara a unui autoturism Volkswagen Passat, prăduit de la un neamţ. Din grozava afacere, societatea a achitat în două rate aproape 10.000 de DM (mărci germane; marca germană era cea mai căutată unitate monetară în Europa, după dolar, înainte de apariţia euro – n.m.), plus taxele vamale de 20 milioane lei (vechi) şi-o amendă de încă 10 milioane, pentru încălcarea Legii 82/1991.

Lucrurile nu se opresc aici şi ating domenii neaşteptate şi îmbracă aspecte halucinante. Sursele vorbesc despre incinta Spitalului Judeţean, care a ajuns moşia privată a lui Rău, şi pe care spiritul cel maladiv al PNŢCD şi-a durat un spaţiu comercial, în care dă la tot cartieru’ alimente alterate. Faptele sunt confirmate de doctorul Păsculescu, cât şi de domnul Băda, vicepreşedintele filialei judeţene a PNŢCD. Că or mai fi rămas niscaiva ţărănişti cinstiţi şi prin partea locului, chiar dacă judeţul Hunedoara pute în general a şuncă de Praga stricată. (“Academia Caţavencu”, nr. 412/1999)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

One Response to “Unul dintre motivele pentru care taranistii au ajuns la cosul de gunoi al istoriei”

  1. Ca în orice ţară coruptă, în România, după 1989, comisarii financiari au fost cei mai mari tâlhari | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 17th, 2019 at 23:06

    […] Unul dintre motivele pentru care taranistii au ajuns la cosul de gunoi al istoriei […]

Adauga un comentariu