Vezi, navalirile se duc. Ne tolanim la loc sub nuc?

vineri, martie 30, 2018 20:02
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorNăvala culturii mongole a fost brutală ca o tâlhărie, dar scurtă ca un viol. Când elanul călăreţilor din Gobi era în toi şi iataganele lor bărbiereau plusvaloarea statului ungar, când oigurii, onguţii, jaderaţii şi merkiţii dădeau cailor ovăz din pristolul de la Buda, ei bine, taman în acel moment hanul cel mare, Ogodai, fiul nepieritorului Genghis-han, a decedat mortal în iurta sa, ca urmare a unei intervenţii pe cort deschis. Batu-han, şeful operaţiunii “Furtună în Carapţi”, a sunat imediat retragerea, deoarece interesele sale militaro-sentimentale îi cereau imperios prezenţa înarmată la alegeri. Mongolii au tras aşadar de frâiele micilor patrupede flocoase şi s-au oprit din invazie la timp, lăsând Europei o şansă reală de a-şi construi catedralele pe munca noastră. Încărcaţi de glorie, pradă, robi, dar şi de alte boli lumeşti, ei au luat-o la pas în sens invers ceasului istoric, târându-şi laurii spre stepele Asiei unde, cu o impasibilă lipsă de fler geopolitic, i-au şi îngropat la poalele masivului Altai.

În urma lor, viaţa şi-a reluat cursul, cu banalele ei înmormântări, cu naşteri, botezuri şi cumetrii, cu recolte de orz, secară şi ovăz stricate de lăcuste, cu cetăţi reclădite, cu reconstrucţia astelor, cu restructurarea păşunilor, cu privatizarea avutului la drumul mare, dar mai ales cu înverşunate încercări de a utiliza fondul principal de cuvinte.

Tătarii, tribul rămas ceva mai la urma convoiului, s-au gândit să mai zăbovească un secol-două prin Moldova şi prin anumite părţi ale Munteniei. Gândit şi făcut, ei s-au instalat frumuşel în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi aşa au stat până i-a găsit Basarab Întâi. Deşi aveau o reputaţie de barbari fără scrupule, s-au făcut repede preţuiţi de strămoşii noştri daco-romani. Faptul că le plăteam dijmă pe vite şi pe grâne era un neajuns neînsemnat pe lângă privilegiul de a-i însoţi în expediţiile de jaf. Multă vreme după retragerea luo în Bugeac, incursiunile noastre nocturne în teritoriile vecinilor din sud sau din est lăsau să se vadă, prin stângăcia şi insistenţa lor, absenţa adevăraţilor profesori şi modul superficial în care tratasem chestiunile de stil. Dar despre acestea şi multe altele, în episoadele care vin. (“Academia Caţavencu”, nr. 426/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu