A șaptea dimensiune

Vasile Puşcaş – fost parlamentar PSD, fost ministru PSD-ist (al Integrării Europene, hăă, hăăă, hăăăă) în guvernul puşcăriaşului Adrian Năstase (articol scris înainte de decembrie 1989):

Tinereţea revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, exemplu de comportament şi dăruire comunistă

Cînd Homer compara în Iliada generaţiile omeneşti cu frunzele copacului gata să se scuture sub suflarea vîntului de toamnă, imortaliza o imagine a devenirii după modelul marilor periodicităţi ale naturii. Dar, avea dreptate Tudor Vianu, succesiunea generaţiilor umane este departe de a se încadra în tiparele acestui model. Cu atît mai mult cu cît generaţiile cronologice şi biologice li se asociază generaţiile de creaţie, acestea din urmă fiind definite de solidarităţile între oameni care, trăind în acelaşi segment de timp, indiferent de vîrstă, au aceleaşi aspiraţii şi cooperează la aceeaşi operă.

Ideea de generaţie şi-a ocupat locul în filosofia istoriei încă din a doua jumătate a secolului trecut (secolul al XIX-lea, n.m.). Fapt explicabil, dacă avem în vedere că sentimentul generaţiei a ajuns a se remarca şi constata odată cu marile transformări propuse de epoca modernă. De aceea, în cazul istoriei moderne româneşti, adesea se aminteşte de generaţia de la 1848, a Marii Uniri.

Dar dacă se constată istoriceşte sentimentul veneraţiei, nu înseamnă că el are aceeaşi intensitate în fiecare individ. Şi pentru că organizaţia de tineret din România se află într-un an festiv, putem verifica cele spuse mai sus prin exemplul ce ni-l oferă acest eveniment. Tineretul din România proaspăt întregită era în căutarea unui ideal propriu, care să-l individualizeze şi, în acelaşi timp, să-l integreze în problematica de fond a dezvoltării societăţii româneşti.

În acest sens, Raportul privind reorganizarea mişcării tineretului, prezentat la Conferinţa generală din 19-20 martie 1922, clarifică strategia acţiunii tinerei generaţii revoluţionare prin precizarea intereselor sale specifice în domeniile cultural şi economic. Altfel spus, se urmărea ca sentimentul generaţiei să fie conştientizat şi asumat, să fie transpus în realitate prin acţiune şi luptă. Semnificaţia majoră a acestui eveniment constă tocmai în faptul că se dădea o direcţie unită şi militantă noii organizaţii de tineret, dorind extinderea calităţilor de „luptător conştient” la un cerc cît mai cuprinzător al tineretului din România.

Iar tinereţea revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu s-a impus ca un exemplu de comportament şi dăruire comunistă, începînd cu primii ani ai deceniului al patrulea (1931-1940, n.m.), deoarece era promotorul unor valori politice care reprezentau idealul unui nou tip de societate, cea socialistă.

Tineretul României contemporane este convins de adevărul că opţiunea spre socialism, însuşirea realistă şi, în acelaşi timp, revoluţionară şi umanistă a filosofiei marxiste reprezintă accesul spre sublinierea rolului decisv al subiectului istoric în formarea obiectivelor şi găsirea mijloacelor de acţiune, iar aceasta nu pentru conformarea pasivă la orice ordine transcendentă presupusă raţională, ci în vederea realizării, în continua sa devenire, a unei ordini sociale corespunzătoare nevoilor şi aspiraţiilor oamenilor.

În urmă cu cîţiva ani, tot într-un moment aniversar, secretarul general al partidului (comunist – n.m.), tovarăşul Nicolae Ceauşescu, lansa o chemare semnificativă tineretului României socialiste: „Adresez organizaţiilor revoluţionare de tineret, întregului tineret al patriei noastre, chemarea ca în strînsă unitate cu clasa muncitoare, cu întregul popor, să acţioneze pentru perfecţionarea şi dezvoltarea continuă a societăţii noastre socialiste, pentru înlăturarea vechiului şi promovarea în permanenţă a noului, pentru lărgirea continuă a formelor de organizare şi manifestare democratică, de conducere democratică a societăţii.”

Aceasta înseamnă că tineretului i se prezintă şanse deosebite de afirmare, în toate compartimentele societăţii, iar în actuala acţiune pentru pefecţionare, modernizare şi înnoire, ţinând cont de stadiul revoluţiei tehnico-ştiinţifice, este solicitat a participa în primele rînduri. Romantismul revoluţionar al tinerei generaţii are un vast spaţiu de manifestare, într-o formă specifică, în contextul dinamismului şi transformărilor constructive în România zilelor noastre.” (Vasile Puşcaş)

Oliviu Gherman – fost parlamentar PSD, fost preşedinte al Senatului (României democratice, hăă, hăăă, hăăăă) (articol scris înainte de decembrie 1989):

Ne-o cere partidul:
Un număr sporit de specialişti în toate domeniile (Scînteia, 8 iunie 1969, pagina 4)

„Prefigurînd cu deosebită clarviziune direcţia în care vor fi continuate eforturile pentru perfecţionarea şi modernizarea învăţămîntului, Tezele Comitetului Central pentru cel de-al X-lea Congres al partidului (comunist – n.m.) subliniază pregnant sarcina şcolii româneşti de a ţine pasul cu evoluţia societăţii şi cu cele mai noi cuceriri ale cunoaşterii ştiinţifice, de a asigura economiei naţionale, ştiinţei şi culturii noastre cadrele de care au nevoie.

Pe aceste coordonate se va desfăşura în perspectivă şi pregătirea, prin instituţiile de învăţămînt superior, a unui număr sporit de specialişti în toate domeniile de activitate. Transpunerea în viaţă a unui asemenea program amplu de perspectivă, ca cel pe care-l stabilesc documentele pregătitoare ale celui de-al X-lea Congres al P.C.R. (Partidul Comunist Român – n.m.) ne obligă, evident, să acţionăm cu hotărîre pe cele mai diverse căi.

Consider că în condiţiile progresului actual, de cea mai mare importanţă este întărirea legăturilor dintre pregătirea teoretică şi activitatea practică viitoare a studenţilor, dintre pregătirea de specialitate şi o solidă formaţie moral-cetăţenească, în spiritul concepţiei marxist-leniniste. După cum se ştie, în lumina directivelor conducerii partidului şi a prevederilor legii învăţămîntului au fost elaborate noi planuri şi programe de învăţămînt, capabile să contribuie la realizarea sarcinilor de pregătire calitativ superioară a viitorilor specialişti, de educare comunistă a studenţimii, dar şi să asigure stabilitatea procesului de învăţămînt, adaptarea lui la cerinţele contemporane.” (Oliviu Gherman, Cursul universitar în pas cu cele mai noi cuceriri ale gîndirii)

Citeste si articolele:

• Comuniştii de ieri, PSD-iştii de azi (de după decembrie 1989) (I)
• Comuniştii de ieri, PSD-iştii de azi (de după decembrie 1989) (II)
• Comuniştii de ieri, PSD-iştii de azi (de după decembrie 1989) (III)
• Mulţumită KGB-ului şi criminalului Ion Iliescu, membrii eşalonului 2 al Partidului Comunist Român (PCR) au ajuns, după 1989, miniştri, parlamentari, chiar prim-miniştri (XIV)
• Mulţumită KGB-ului şi criminalului Ion Iliescu, membrii eşalonului 2 al Partidului Comunist Român (PCR) au ajuns, după 1989, miniştri, parlamentari, chiar prim-miniştri (XI)