Filmul cu bărbatul care ştie când să se oprească
duminică, aprilie 5, 2020 10:59Lost in Translation – Rătăciţi printre cuvinte (2003); regia: Sofia Coppola; cu: Bill Murray, Scarlett Johansson etc.; un premiu şi 3 nominalizări Oscar, 3 premii şi 2 nominalizări Globul de Aur, 2 premii Veneţia, o nominalizare Academia Europeană de Film.
Ai tot ceea ce năravul tău şi cheful tău cer: cadă uriaşă, muzică simfonică pe tonul de la mobil, papuci albi, pufoşi în picioare, halat larg şi încăpător pe trup, whisky continuu, trabuc seara, te culci cu gagica de la începutul filmului, ţi se trimite simulator de curvă în cameră, ai fax în cameră, ai nevastă cu copii la tine în America, eşti mai înalt ca japonezii, ştii să faci ca Lege Mur, Sinatra, Cat Pat şi Şon Conari, eşti recunoscut de toţi, eşti pe bloc, reclamă, ai prietenie şi strângeri de mâni în jur, ai bodyguarzi, eşti invitat pe la cele mai importante televiziuni.
Ai totul, dar în Japonia. Eşti american în Japonia şi ţi se rupe brusc filmul la atâta opulenţă. Ai totul, doar că eşti pe alt fus orar, vorbeşti altă limbă şi vrei afecţiune. Nu vrei totul. Totul e de la sine înţeles. Vrei afecţiune în insomnia ta. Lost in Translation este povestea de care râzi de te spargi dintre pierdul în japonerie, Bob Harris, şi pierduta în japonerie şi propria căsnicie Charlotte. Ei descoperă afecţiunea în insomnie. Iar el o sărută pe buze înainte de a lua avionul. E de bine. Nu ajung să cânte muzica de pe generic a filmului: “I’ll be a plastic toy. For You.” (“Academia Caţavencu”, nr. 645/2004)
Citeste si articolele: