Mănuşi pentru bărbaţi, scurt istoric

luni, noiembrie 30, 2020 10:04
Posted in category Diverse

Manusi pentru barbatiDacă tot suntem la începutul anotimpului rece, n-ar fi o idee rea să aflăm cum au apărut mănuşile, aceste accesoriu al ţinutei noastre, atât de util odată cu venirea frigului.

Cum arheologii au acordat resurse, timp şi energie cercetării evenimentelor Egiptului antic, prima atestare documentară a existenţei mănuşilor datează de pe vremea faraonilor. Mai exact, în urmă cu aproximativ 3400 de ani (1400 î.Hr.), pe vremea faraonului Tutankhamon, se purtau mănuşi. Evident, datorită aşezării geografice, în Egipt nu este foarte frig, aşa încât mănuşile, pe vremea aceea, nu erau folosite pentru a proteja mâinile de frig, ci din cu totul alte motive. Bărbaţii purtau mănuşi deoarece acestea erau un simbol al puterii şi influenţei, iar femeile foloseau mănuşile ca parte a unui ritual de înfrumuseţare.

Pentru grecii antici, folosirea mănuşilor era un semn de slăbiciune. Astfel, Xenon considera folosirea mănuşilor de către bărbaţi total nepotrivită şi îi dădea exemplu pe cei din Persia antică, pe care îi considera “efeminaţi”, din cauza faptului că aceştia îşi protejau mâinile cu ajutorul mănuşilor, odată cu venirea frigului. Un alt istoric al antichităţii, atât de drag unora, Herodot, acuza un conducător al Spartei că a dat drept mită o mănuşă plină de argint, iar un alt scriitor din antichitatea elenă scria că măslinele trebuie culese cu mâna, nu cu mănuşi, cum probabil se mai întâmpla câteodată. Mai mult, tot din acea perioadă aflăm că mănuşile erau folosite de unii pentru mânca mai mult la festinele unde erau invitaţi, aceştia având avantajul că puteau apuca mai repede decât ceilalţi recipientele cu mâncăruri fierbinţi.

Încet, dar sigur, mănuşile îşi fac loc în ţinutele bărbaţilor, dar şi femeilor. Femeile aristocrate din Evul Mediu foloseau mănuşile ca obiecte de podoabă. La Paris, începând cu secolul al XIII-lea, a început să existe o breaslă a creatorilor de mănuşi. Croitorii de mănuşi ai acelor vremuri lansează pe piaţă mănuşi parfumate, care ajung la modă mai ales pe vremea Caterinei de Medici. Această femeie malefică folosea mănuşile parfumate pentru a ascunde mirosul de otravă din anumite lichide, otravă folosită de Caterina de Medici pentru a-şi elimina oponenţii.

Şi ajungem la regina Elisabeta I a Angliei, cea care în secolul al XVI-lea a impus moda mănuşilor ornate cu bijuterii. Aceasta purta mănuşi lungi, pe care obişnuia să le scoată, pentru ca ulterior să şi le tragă la loc, scopul acestui gest fiind atât de a atrage atenţia asupra frumuseţii mănuşilor sale, cât şi asupra frumuseţii mâinilor sale. Se spune că Elisabeta I purta mănuşi lungi de 40 de centimetri, din piele albă, având o margine din aur de 5 centimetri.

Un mare iubitor al mănuşilor era şi Napoleon I, acesta având nu mai puţin de 240 de perechi de mănuşi, lungi, care-i ajungeau dincolo de cot. Se spune că la încoronarea sa ca împărat al Franţei în 1804, la ceremonie s-au purtat mănuşi de 33 de franci perechea, o sumă de bani considerabilă pentru acele vremuri.

Şi oamenii Bisericii s-au lăsat seduşi de frumuseţea şi utilitatea mănuşilor, astfel încât papi, cardinali şi episcopi au folosit mănuşile în timpul ceremoniilor religioase.

În timpul Renaşterii, mănuşile aveau şi alte semnificaţii. De exemplu, dacă un cavaler primea o mănuşă de la rege, era dovada clară a îmbunătăţirii statutului său social. Tot mănuşa devenise simbolul onoarei ce trebuia apărată. Dacă cineva arunca mănuşa, înseamnă că-l provoca la duel pe adversarul său. Iar dacă acesta ridica mănuşa, însemna că acceptă provocarea.

Mănuşa mai era folosită şi la vânătoare, mai precis la a transporta şoimul de vânătoare. Inclusiv regi, prinţi şi alţi nobili, pasionaţi de vânătoare, purtau mănuşi special concepute pentru a folosi şoimii de vânătoare la vânat.

Mai spre zilele noastre, starul pop Michael Jackson purta, în concerte, mănuşi albe împodobite cu cristale Swarovski.

Aşadar, atunci când alegem o pereche de mănuşi pentru bărbaţi să nu uităm de istoria tumultoasă a acestui accesoriu vestimentar, a cărui folosire este o banalitate a zilelor noastre.

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu