A șaptea dimensiune

Mijoace de tortură utilizate de Securitate Literatura memorialistică dezvăluie numeroase faţete ale brutalităţii acţiunilor Securităţii din primele ei două decenii de funcţionare. „Câinilor, o moarte de câine”, proclama o lozincă stalinistă, ilustrând duritatea politicii de teroare îndreptată de autorităţile comuniste împotriva celor care se împotriveau regimului totalitar. Securitatea s-a conformat: nu o dată, brutalităţile ei […]

Decretul 221 despre aparatul de Securitate şi rolul acesteia în regimul „democrat popular” În hotărârea Secretariatului CC al PMR din 10 iulie 1948, se stabilea ca Direcţia Generală a Securităţii Poporului să se organizeze „pe baze militare, introducându-se principii militare”, fără a se da publicităţii „schema de organizare, principiile, bugetul şi personalul”, iar la punctul […]

Brutalitatea şi încălcările drepturilor omului ca politică de stat Impus prin mijloace brutale specifice unui regim de ocupaţie, comunismul românesc s-a consolidat şi s-a perpetuat pe o bază represivă. Analiza mecanismelor de administrare a actului de poliţie politică în regimul totalitar comunist din România arată că brutalitatea a fost ridicată la rang de politică de […]

Securitatea – instrument al terorismului de stat Securitatea a fost parte a unui sistem politic a cărui regulă de recunoaştere „permite şi/sau impune o aplicare nelegitimă, imprevizibilă şi difuză, chiar şi în ceea ce priveşte oameni evident nevinovaţi, a unor mijloace coercitive interzise de ordinea legală proclamată”. O instituţie caracteristică unui sistem care „obstrucţionează sau […]

Securitatea – instrument al Partidului Comunismul românesc ca regim de ocupaţie Arsenalul de încălcări ale drepturilor omului de care instrumentele represive ale regimului comunist s-au folosit ca „tăiş al sabiei” în lupta dusă pentru impunerea marxism-leninismului, fie el de nuanţă stalinistă, apoi „dejistă” şi la final „ceauşistă” nu a fost întâmplător. Baza ideologică a acţiunilor […]

Nu ştiu alţii cum sunt, dar când mă gândesc la vremurile în care germanii aveau televiziune prin cablu şi noi doar două ore de program TV şi alea de cacao, parcă-i înţeleg pe cei care plâng după acea perioadă în care, nu-i aşa, activistul bolşevic gândea pentru tine, iar tu, “omul nou”, puteai să te […]

Degradarea învăţământului, ştiinţei şi culturii Reforma învăţământului din anul 1948 a reprezentat o primă lovitură grea dată culturii române. Obiectivul declarat al reformei a fost „democratizarea” învăţământului, trecerea la un învăţământ de masă (4 Pentru problemele demografice, a se vedea capitolul din raport dedicat special acestor chestiuni) după modelul sovietic, al cărui sistem a fost […]