A șaptea dimensiune

Augustin Buzura, ca fan al lui Ion Iliescu, nu putea să nu dea curs sentimentelor anti-chiabureşti ale KGB-istului. Ca atare, cu avânt revoluţionar, a pus şi el mâna pe o vilă din Cluj, revendicată cu nesimţire de foştii proprietari, şi a cumpărat-o cu derizoriul preţ de 52.000.000 de lei (vechi – n.m.). Casa fusese confiscată […]

Cea mai cretină baladă populară cu care au fost îndobitociţi zeci de generaţii de elevi este Mioriţa. Povestea celor trei ciobani, din care se învaţă laşitatea şi acceptarea răului ca pe ceva dat, este de o prostie fără margini. Eroul principal al baladei preferă să bocească, precum ultima muiere, la aflarea veşti că ceilalţi doi […]

În 1946, Boris Vian scrie, în urma unui pariu cu un editor, în numai 10 zile, romanul Voi scuipa pe mormintele voastre. Nu scrisese încă Spuma zilelor, romanul care îl va consacra, dar cu Voi scuipa…, cu ajutorul unui scandal bine mediatizat, numele lui e pe buzele tuturor. Motivul e simplu: violenţa din roman. Bănuind […]

Până acum două săptămâni habar n-aveam de existenţa unui anume domn Leonard Gavriliu, dar m-a sunat Alexandru Condeescu şi m-a întrebat dacă ştiu cine-o fi fi Leonard Gavriliu. I-am răspuns că habar n-am, apoi l-am întrebat de ce îl interesează acest Gavriliu. Mi-a spus că are în faţă o revistă, Spiritul critic, în care Gavriliu […]

Umberto Eco, Pliculeţul Minervei La o primă lectură, Umberto Eco este un semiotician gras, bărbos şi ochelarist. Adică un intelectual occidental atipic (în general, sunt supli), care şi-a făcut o meserie serioasă din interpretarea şi anliza semnelor. La o a doua lectură, Eco aduce cu Pavarotti al lumii academice, care şi-a câştigat banii şi celebritatea […]

Ion Mamina, Regalitatea în România, 1866-1947 N-am fost niciodată regalist, nu ştiu cum e şi, desigur, nici regaliştii nu mai sunt ce-au fost pe vremea când regii se comportau regeşte. Acum, monarhiile au ajuns un fel de brand-uri de lux ale democraţiilor, iar suveranii par ţinuţi pe tron ca nişte exponate folclorice cu valoare turistică. […]

L-am cunoscut pe Paul Goma în decembrie 2002. Mă aflam la Paris şi într-o întâlnire cu doamna Ştefana Bianu, una dintre persoanele cele mai active ale exilului la Casa Românească din capitala Franţei, am rugat-o pe aceasta să-mi faciliteze întâlnirea cu scriitorul român. M-a primit după trei zile în locuinţa sa, rugându-mă să am răbdare, […]