Armata roşie în România

duminică, iulie 22, 2018 15:17
Posted in category Istorie

Armata roşie în RomâniaDavai ceas, davai ce-a mai rămas

Trupele ruseşti au invadat Principatele Române de unsprezece ori. Cam după a şasea invazie, românilor a început să le pară rău după turci şi care mai era în stare trecea clandestin la ei.

Generalul Kutuzov zisese clar că va lăsa românilor doar ochii cu care să poată plânge.

Şi n-a fost departe de a o face. Însă trebuia să mai treacă nişte ani buni până când cuvintele lui aveau să fie îndeplinite. O va face Armata Roşie începând din august 1944.

Când auzi Armata roşie trebuie să-ţi închipui un maţ imens în care încape orice. În numai zece zile, în burdihanul comunist care se târa prin ţară au intrat “4.924 cai, 3.725 vite, 29.246 ovine, 6.210 porci, 61.276 păsări de curte şi circa 300 tone de cereale”. Jafuri necontabilizate în contul datoriei de război, care era de 300 milioane de dolari.

Una peste alta, rezultă din cartea dlui Aurel Sergiu Marinescu, Armata roşie în România, am plătit ruşilor circa 2 miliarde de dolari în perioada 23 august 1944 – 10 februarie 1947.

Nimeni nu a pus la socoteală “jafurile, violurile, crimele, furturile, răpirile, tâlhăriile, confiscările, devastările, rechiziţiile şi sechestrările de persoane” făcute de malaxorul roşu.

În acest gigant stomac au intrat într-o viteză nebună 67 de fabrici şi uzine, 55.000 de vagoane şi 115 locomotive. Başca 51.173 tone de material tubular din industria petrolieră.

Numai pentru menţinerea în viaţă a stomacului sovietic România a livrat oficial până la 31 mai 1945: 15.357 vagoane de cereale, 10.407 vagoane legume, 1.885 vagoane de carne, 387 vagoane conserve de carne, 163 vagoane cu grăsimi, 124 vagoane cu produse lactate, 88 vagoane cu peşte, 27 vagoane cu delicatese, 20 vagoane cu fructe şi derivate, 155 vagoane cu băuturi spirtoase, 279 vagoane cu tutun, 1.023 vagoane cu sare, 528 milioane ţigări şi 35 milioane cutii de chibrituri (vol. II, p. 393-394, din lucrarea amintită mai sus).

Avea dreptate Carol I când a spus: “Orientarea spre Rusia o consider o aventură”. Şi mai corect ar fi să înlocuim cuvântul aventură cu crimă şi poate aşa vom ajunge mai aproape de adevăr. (“Academia Caţavencu”, nr. 493/2001; autor: Ştefan Agopian)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu