A șaptea dimensiune

Cea de-a doua domnie moldovenească a lui Alexandru Moruzi ţine 4 ani: din 1802 până în 1806. Deşi nimeni nu se aştepta la o aşa surpriză neplăcută, Alex s-a purtat omeneşte şi a acordat ţării o incredibilă atenţie gospodărească.

În principal, asistenţa domnească s-a centrat pe normarea birului în mediul sătesc. Pentru exploatarea raţională a middle class-ului rural, Alexandru Sutzu a grupat ţărănimea în trei categorii: fruntaşi, mijlocaşi şi codaşi. Un ţăran codaş avea, de exemplu, cam 6 vaci, sumă pe care astăzi n-o poate strânge un sat întreg, iar unul fruntaş număra seara şeptelul până adormea.

Exerciţiul jupuirii cuprindea repartiţia pământului proporţional şi extragerea birului de la fiecare după puteri. Erai mai tare-n vaci, picai de bou, deoarece primeai mai mult teren şi te găureau zapciii mai tare la portofel. Per total, însă, ţara n-o ducea rău. Prin comparaţie cu anii de jaf anterior, economia de zbenguia vioaie sub povara lejeră a unor accize de vis. (“Academia Caţavencu”, nr. 567/2002)

Citeste si articolele:

• Constantin Mavrocordat trece pe tronul Moldovei
• Bulevardul „Victoria Oportunismului”
• Ignorând jena şi frica, domn e tot Grigore Ghica
• O pace de neuitat
• Dacii şi cu Decebal bagă Roma în spital