Cine a tras la Cluj in decembrie 1989

joi, aprilie 13, 2017 20:21
Posted in category Iliescu KGB, Istorie

Revolutie, decembrie 1989Cluj, 21 decembrie 1989, Securitatea

Conform STAT-ului de organizare al Securității județene, Clujul era dotat cu vreo 200 de cadre. 60% dintre acestea aveau ca atribuțiuni “asigurarea informativă a obiectivelor economice” și se aflau, după ultimul congres al PCR, la locul lor (și al nostru) de muncă: în întreprinderi. Alte 16 – 20% din cadre aveau misiuni de filaj, în virtutea sarcinii de “urmărire și anihilare a persoanelor străine sosite în țară”. Un număr mic de persoane se ocupa de misiuni de contraspionaj – sarcina fiind preluată de București – iar de “cercetarea penală prealabilă” (cea mai temută îndeletnicire a securității în anii 1950) se ocupa un singur ofițer. Ancheta pe care o prezentăm aici a recuperat rapoartele filatorilor din ziua de 21 decembrie: toți au avut în grijă fie “un turist olandez” care a fost însoțit până la ieșirea din tară, în seara zilei de 21, fie “un grup de 39 de studenți olandezi care au venit cu scopul de a destabiliza situația cu cadouri (ajutoare) pe care le împărțeau în preajma bisericilor … s-au luat măsuri de neutralizare prin opinie publică … și li s-a recomandat să părăsească țara … au fost însoțiți până la graniță unde li s-au confiscat filme și casete video”. Cadrele rămase în sediu au fost trimise în oraș, în punctele aglomerate, pentru a informa cu privire la situația tensionată de aflarea evenimentelor de la Timișoara. Acești ofițeri plecau, din motive de popularitate, în civil, fără arma din dotare și fără legitimații asupra lor.
Concluzia nr. 1: Nu există probe că ăștia ar fi tras în clujeni și cu altceva decât cu urechea. Număr de cartușe lipsă la apel: 0 (zero).

Cluj, 21 decembrie 1989, trupele de securitate

Ei, aici e aici: trupeții de la secu intrau în celebrele “plutoane antiteroriste” compuse, pe lângă ei, din milițieni și militari instruiți, altfel spus, scutieri. Ei se subordonau, la acea oră, atât ierarhic, ofițerilor de securitate, cât și față de șeful Inspectoratului Județean al M.I. (gen. Ion Șerbănoiu). În ziua de 21, Miliția a fost sesizată că muncitorii de la CUG (marea platformă industrială a Clujului) se vor deplasa spre centrul orașului. S-a luat decizia ca plutonul de intervenție să formeze un baraj (6 mașini de pompieri, cu tunuri cu apă, și plutonul de scutieri). Muncitorii s-au apropiat de baraj și, pentru că se simțeau în Cluj ca acasă, au intrat într-o curte și au ieșit pe partea cealaltă a barajului. Au rezultat 0 (zero) incidente. Apoi, coloana s-a îndreptat spre gară. La ora la care intrau în Piața Gării – 15 și 50 de minute – în centrul orașului, în fața hotelului Continental, s-a tras în manifestanți. Plutonul fentat a fost chemat în ajutorul trupelor din centru. A ajuns, pe ocolite, după ce grupul lui Nemeș și Matiș își luase porția de libertate. Plutonul a purces la arestări: au fost ridicate 30 de persoane care au fost transportate – cu diverse vehicule, pentru a evita să provoace mulțimea – la sediul miliției. Procurorii au verificat arestații și au dispus eliberarea a 28 dintre ei. Între timp, în centru, după ce armata a ocupat poziții, a fost cerut sprijin și din partea trupelor de securitate. Acestea au format linia a 3-a în dispozitiv. La colțul cu barul Melody, armata, dotată cu TAB-uri și mașini de luptă șenilate, trăgea cu tot armamentul din dotare: mitraliere de 12 și 14 mm. În incinta pieței, un căpitan de armată a ordonat foc de avertisment. Cinci dintre trupeții de securitate au executat și ei ordinul și au împrăștiat 64 de gloanțe, fără a provoca vreo victimă. Au fost imediat opriți de comandantul propriu. Acestea au fost singurele cartușe, care au lipsit la raport, pe întreaga durată a evenimentelor, din dotarea trupelor de securitate.
Concluzia nr. 2: Nici pentru trupele de secu nu există dovezi că ar fi tras. Totuși, cine a tras în noi?

Cluj, 21 decembrie 1989, gărzile patriotice

Dacă vă amintiți, în apărarea tărișoarei noastre invadate de inamic, urma să sară tot poporul apt și cât de cât instruit. Din păcate, în situația la care ne referim, cei care urmau să primească arme erau chiar muncitorii care invadau centrul orașului. Așa că ordinul de distribuire a aramelor – care fusese, culmea, emis – a fost revocat.
Concluzia nr. 3: E cert că noi n-am tras în noi. N-am avut cu ce.

Cluj, 21 decembrie 1989, armata

Pe data de 17 decembrie a fost emis celebrul ordin “Radu cel Frumos” care însemna alarmă parțială de luptă. Conform acestui ordin, 80% din efective ar fi trebuit să iasă la punctele de adunare și să se replieze pe aliniamentele de apărare, pentru că, deh, țara era atacată. Restul de 20% urma să asigure paza cazărmilor. Până se se dezmeticească armia română, care nu reușea să identifice agresorul, a venit ordinul mai explicit, și redactat în 14 puncte, al generalului Milea, din care spicuim: “10% din efective să fie instruite să acționeze ca infanteriști, idiferent de profil și să poată acționa și ca desant în interiorul localităților”. Așa se face că, pe 21 decembrie, singurele trupe care au ieșit din unități au fost respectivele 10%. Nici un membru al acestor efective nu s-a îndreptat spre vreo graniță. La Cluj, dispozitivele s-au instalat după prealabile recunoașteri pe teren. Pe 18 decembrie comandanții au vizitat municipiul, iar pe 20 seara, după o ședință condusă de Ilie Ceaușescu, au fost stabilite aliniamentele de luptă: primăria, prefectura, strada Doja etc. Nici un obiectiv strategic – CUG, fabrica de oxigen, releul TV, calea ferată, poșta. Comandantul Armatei a IV-a gen. Iulian Topliceanu se pregătea să apere orașul de cei “2000 de teroriști care acționau în Ardeal”. E adevărat că nu prevăzuse nici un dispozitiv la Continental, dar când a fost nevoie, a dizlocat 2 grupe din cel de la primărie.
Dar ia să vedem cine au fost apărătorii Clujului:

  • UM 01215, Florești, unitate de artilerie terestră, de felul ei; mr. Burtea a ordonat apărarea intersecției din apropierea fabricii de bere. Operația era condusă de col. (înaintat ulterior general) Lateș, care a emis ordinul patriotic: “opriți afluirea coloanelor ce pleacă spre centru”.
  • UM 01279, Someșeni, unitate de mecanizate; coordonatorul operațiunii, col. (ulterior avansat general) Caba Florian, i-a ordonat textual ofițerului Dicu – comandantul dispozitivului de la hotelul Astoria – “Dicule, dacă vreunul trece peste tine, te fac răspunzător și te dau la tribunalul militar ca trădător de țară”.

Vehemența patriotică a acestor ofițeri își avea rădăcinile în ordinul ministrului Milea, din care cităm din nou: “Militarii antrenați pleacă din cazarmă cu o unitate de foc (300 cartușe de pistol mitralieră) la ei și vor acționa împotriva infractorilor care este posibil să vină cu copii, femei și oameni bătrâni în față, drept care se va acționa prin fixarea frontală și se va acționa de pe căi și străzi laterale, după somări legale, trăgându-se la picioare”. La ora la care generalul (azi erou post-mortem) emitea acest ordin, exista un decret-lege care prevedea modul de acționare al militarilor, cu armament, împotriva infractorilor: “ … în orașe, locuri publice, centre aglomerate, împotriva infractorilor urmăriți, nu se poate folosi armamentul dacă se pune în pericol viața sau integritatea altor persoane”.Ordinul era, deci, ilegal, iar oricine ar fi refuzat să-l îndeplinească era apărat de legea de mai sus. Răposatul Milea adăuga, însă, pentru un plus de eficiență: “vor fi antrenați lunetiști cu puști semiautomate de precizie”. Scena din fața Continentalului a fost edificatoare pentru gândirea generalului revoluționar: grupa cpt. Carp Dando, compusă din soldați cu două luni de instrucție la munci agricole, a executat, la ordin, foc. Din numai două serii au semănat 8 cadavre. Singurul împușcat în picior, conform ordinului, a fost propriul lor comandant, dl. Dando, ulterior declarat “rănit în revoluție” (hăăă, hăăăăăăăăăă, hăăăăăăăăăăăă – n.m.) În total, ordinul lui Milea a produs, numai la Cluj, 26 de morți și aproximativ 170 de răniți.
Concluzia nr. 4: La Cluj, a tras armata, din ordinul generalului Milea, declarat ulterior erou post-mortem (de clica KGB-istului criminal Ilici Iliescu, cea care a confiscat revoluția română din decembrie 1989 – n.m.)

Ancheta

Procuratura militară din Cluj, sub coordonarea procurorului-șef Domșa, a parcurs drumul invers, de la cartușele trase până la cei care au emis ordinele criminale. Odată încheiată cercetarea, au început arestările. În iunie 1990, în două zile succesive, au fost arestați Dicu (Astoria), Gocan și Burtea (Mănăștur). Cu chiu cu vai, gen. Militaru (KGB-ist din gașca lui Ilici Iliescu, pe atunci ministrul Apărării – n.m.) dăduse aprobarea – telefonic – pentru arestarea generalilor Gușe și Topliceanu, ale căror audieri începuseră la Direcția Procuraturii Militare din Cluj. În ziua în care, la Cluj, a fost arestat Burtea, căpitanul Manea de la unitatea din Florești, a comunicat procuraturii militare, telefonic, că: “nu admitem cercetarea și arestarea ofițerilor noștri, avem motoarele pornite și ocupăm din nou Clujul dacă cei arestați nu sunt puși în libertate”. Cum o asemenea veste era prea interesantă ca să rămână locală, a fost anunțat Mugurel Florescu, șeful Direcției Procuraturii Militare, un maior pe care revoluția l-a făcut general maior și erou (hăăă, hăăă, hăăăă – n.m.). Curajos, domnia-sa a ordonat eliberarea deținuților. Apoi a venit la Cluj, însoțit de gen. Vasile Ionel (consilierul lui Ion Iliescu) pentru o consfătuire, nu cu procurorii care au făcut ancheta, ci exclusiv cu generalul Cheler, comandantul Armatei a IV-a, succesorul generalului Topliceanu. După câteva zile, dosarul produs de procurorii lui Domșa a fost preluat de o echipă de la direcție a cărei primă grijă a fost să-l pună în siguranță, sub protecția armatei, adică a inculpaților. În sfârșit, după ce au simulat o refacere a anchetei, aceștia au hotărât “scoaterea de sub urmărire penală a tuturor inculpaților” și “disjungerea cauzei pentru autori necunoscuți, presupunându-se că au tras și alții”.
În consecință, toți inculapații au fost avansați în grad; Caba și Lateș au devenit generali, Topliceanu fiind trecut în rezervă, devenind ulterior președintele Asociației rezerviștilor din România, iar generalul Milea a fost promovat de Funar (fost primar al Clujului) stradă-erou.

Material preluat din “Academia Cațavencu”, nr. 220/1996.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Cine a tras la Cluj in decembrie 1989”

  1. Generalul Pacepa despre implicarea KGB-ului in evenimentele din decembrie 1989 | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 15th, 2019 at 21:32

    […] Cine a tras la Cluj in decembrie 1989 […]

  2. Revoluţionari şi contrarevoluţionari în decembrie 1989 | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 11:26

    […] Cine a tras la Cluj in decembrie 1989 […]

  3. Şapte ani plini de domnie fără pic de haiducie | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 15:59

    […] Cine a tras la Cluj in decembrie 1989 […]

Adauga un comentariu