NoRocco şi fraţii săi
sâmbătă, mai 11, 2019 13:18
Intacto – Intact (2001); regia: Juan Carlos Fresnadillo; cu: Leonardo Sbaraglia, Eusebio Poncela, Max von Sydow, Monica Lopez etc.
Despre noroc se spune că este chior şi asta probabil pentru că dacă ar fi fost orb s-ar fi numit dragoste. În Intacto însă poţi foarte bine să o ai pe Furtuna fără să-ţi iei adio de la Afrodita, căci înaintea lui Tomas Sanz (Eusebio Poncela) doamnele zeiţe sunt la fel de oarbe.
Şi cum să nu bâjbâie ele în faţa unuia care îşi alungă iubita ostentativ din uşa aeroportului, se suie în avion, se prăbuşeşte cu el şi rămâne singurul supravieţuitor? Câştigă astfel într-un joc cu o cotă de 1 la 420 de milioane. Gândiţi-vă că la ruleta rusească cota e de 1 la 6 pentru aceeaşi miză.
În acest moment apare iniţiatul, Frederico, un fost norocos deposedat de har. El îi deschide calea lui Tomas către un club select de gambleri ciudaţi, dependenţi de adrenalină mai ceva ca Adrian Năstase de şpagă şi care joacă cele mai sofisticate rulete ruseşti imaginate vreodată, când pe bani, când pe viaţă.
Aleargă nebuneşte prin pădure legaţi la ochi iar cel care supravieţuieşte impactului cu copacii ia potul. Intră într-o cameră unşi cu melasă de păr, iar o insectă alege să se aşeze pe capul unuia dintre ei desemnându-l drept câştigător. Sau joacă, mizând pe ghinionul unor loseri, ale căror fotografii devin garanţia cu care ei onorează potul. Câştigătorul ia toate fotografiile, deci norocul tuturor.
Este o sectă ciudată al cărei preot, Evreul (Max von Sydow), singurul supravieţuitor al unui lagăr nazist, juca ruleta rusească cu nonşalanţa cu care unii joacă table în faţa blocului. În final, povestea se răsuceşte cu graţia unui toreador în toiul coridei şi Thomas, norocosul îndrăgostit, ajunge să-l ducă la pierzanie pe Evreu, adjudecându-şi cea mai rafinată formă a norocului, amorul. Şi, culmea culmilor, face asta cu ajutorul unei poliţiste obsedate şi ea, la rându-i, de propria-i supravieţuire miraculoasă.
Intacto e un thriller sofisticat, în care ţi se furişează tiptil în minte toate temerile şi superstiţiile pe care le stabileşti din când în când cu viaţa. Ajungi parcă să vizualizezi norocul ca pe un virus cu care poţi contamina, ca pe o boală sacră cu care, odată molipsit, poţi sparge toate lacătele hazardului. Şi ieşi din sală cu un sentiment straniu, pregnant ca o voce ce-ţi susură în urechea interioară: atinge-i pe ceilalţi şi norocul lor va trece în mâinile tale! (“Academia Caţavencu”, nr. 603/2003)
Citeste si articolele:
