Taranisti si politisti

vineri, august 4, 2017 9:26
Posted in category Mass-media

A saptea dimensiuneÎn 1998: Poliţia din Sălaj, între lege şi şantaj

Greşelile greşiţilor noştri

Activităţile mai mult sau mai puţin legale ale poliţiei din Sălaj sunt, ca să folosim acelaşi clişeu, mai mult sau mai puţin cunoscute. Legea tăcerii operează atât de bine, încât puţine fapte petrecute în instituţia care ar trebui să păzească cetăţenii şi legea străbat până la noi. Presa se izbeşte, adesea, de o atitudine ostilă pentru că transparenţa este, pentru poliţie, un cuvânt necunoscut. Unul dintre cei care a impus legea tăcerii este colonelul Viorel Dumitraş, fost şef al Poliţiei Judeţene Sălaj, actualmente (era octombrie 1998 – n.m.) consilier la ministrului ţărănist de Interne Gavril Dejeu. O evoluţie inexplicabilă pentru că numitul colonel nu a făcut nimic pentru a împiedica manifestaţiile împotriva lui Corneliu Coposu în 1990. Mai mult, unii jurnalişti sălăjeni afirmă că au existat poliţişti care i-au instigat pe ţigani împotriva Seniorului (metodă reluată de mafia PSD-istă în 2012, de exemplu, şi în 2017, în faţa Palatului Cotroceni, alt exemplu, în ambele cazuri ţigani plătiţi, paraziţi care nu muncesc nicăieri, erau prezentaţi de televiziunile de căcat, Antena 3 şi Romania TV, drept “vocea poporului” – n.m.). Cu toate acestea, despicându-se firul în patru, s-ar putea găsi câteva motive care să justifice acensiunea lui Dumitraş. Între casa părintească a ministrului, de la Poieni, şi cea a consilierului, din Valea Drăganului, sunt vreo doi kilometri. Dejeu a spus că acest lucru nu are relevanţă, din cauza difrenţelor de vârstă, aşa că nu au fost prieteni din copilărie. Apoi, Dumitraş face parte dintr-un grup mai mare de ardeleni promovaţi imediat după alegerile din 1996: generalul Pavel Abraham, fost şef al I.G.P. (iată ce jeguri promovau ţărăniştii; acest Abraham este unul şi acelaşi cu rahatul prezent în Cocina 3, seară de seară, şi cel care cerea folosirea muniţiei de război pentru a trage în manifestanţii din Piaţa Victoriei în februarie 2017 – n.m.), generalul Virgil Ardeleanu, fost şef al Poliţiei Capitalei şi actual şef (era octombrie 1998 –n.m.) al Serviciului de Protecţie al M.I., generalul Nicolae Langa, secretar de stat în M.I., generalul Nicolae Zaharia şi alţii. Ultimii doi sunt sibieni, deci concitadini ai ministrului. Primii, însă, s-au născut şi au lucrat în zona Cluj-Sălaj, unde s-au învârtit “afaceri” babane şi misterioase, de la Caritas la vila lui Virgil Măgureanu (fost şef al SRI, în mandatele criminalului Ilici “KGB” Iliescu – n.m.). Surse bine informate susţin că, în momentul de faţă (octombrie 1998 – n.m.), Dumitraş nu mai este în graţiile lui Dejeu, generalul Abraham nu mai este şef, singur Virgil Ardeleanu promovând din grupul ardelenilor. Asta înseamnă că sălăjenii ori nu au confirmat încrederea, ori plătesc pentru faptele subalternilor lor. Despre asemenea greşeli este vorba în ceea ce urmează.

Turnător la 15 ani

Este vorba despre greşelile unor poliţişti care l-au făcut pe un tânăr să lucreze pentru Poliţie, sub ameninţarea şantajului, încă de la 15 ani. Declaraţia care urmează a fost făcută înainte cu câteva ore de la plecarea autorului ei, Marius Tutovan, din ţară. Acesta susţine că poliţiştii i-ar fi dat termen de 24 de ore pentru a părăsi România. Prin gravitatea celor afirmate, declaraţia poate fi un act de curaj deosebit, mai ales că tatăl lui Marius Tutovan, fost voleibalist de mare talent la Elcond Zalău, este pensionar M.I., iar fratele său e cadru activ în Poliţie. În acelaşi timp, nu excludem ipoteza să fie vorba de o intoxicare. Noi publicăm declaraţia (existentă şi pe bandă audio şi video) în dorinţa de a lămuri lucrurile. Noi nu suntem Serviciul de Protecţie a M.I., noi suntem o publicaţie care vrea să afle adevărul, chiar dacă acesta este amestecat cu minciună. Bun, zicem, se poate să nu fie adevărat, dar nu avem nicio scuză dacă toate cele de mai jos sunt adevărate. Iată cum spune Marius Tutovan că a fost racolat: “Începem din 1994. Neavând fonduri să mă întreţin, eram elev la nr. 4, Liceul Sportiv, am avut două fete cu care am lucrat continuu. Când ăştia de la poliţie au aflat, i-au spus lui taică-meu, taică-meu era maior, şef la pază şi ordine în Şimleul Silvaniei. Taică-meu a venit la mine şi mi-a zis să mă duc să vorbesc cu ei, dacă nu, băieţii mă aşteaptă pentru proxenetism. Acuzaţii nu aveau, martori nu aveau, de asta pe urmă mi-am dat seama. Colonelul Dumitraş m-a chemat la dânsul, am dat o declaraţie şi pe urmă m-a trimis la băieţii de la Crimă Organizată. Acolo au început cu tot felul de şantaje, că mă bagă la puşcărie dacă nu lucrez pentru ei.”

Pion în traficul cu mercur

“Primul caz pe care l-am avut a fost la 2 luni după aia, cu Alin Buboie. Ăsta avea un litru de mercur de vânzare. Era nepotul lui Buboie, patronul de la Perozar, deci era persoană importantă aici în oraş. Am plecat la Şimleul Silvaniei, acolo trebuia să aibă loc captura. Mi-au dat de la ei, dacă mai ţin eu bine minte, 3.500 de dolari, dolari naşpa, deci pe risc m-am dus. Şi ei trebuiau să facă captura. Băieţii s-or fi prins de treabă, nu ştiu, m-au luat ca şi cum ar fi un fel de ostatic. Ca să nu cobor din maşină până nu le dau banii. Între timp aruncasem banii ca să nu-i găsească la mine, să vadă că-s falşi şi să am probleme cu ei pe urmă. Băieţii i-au urmărit un pic şi i-au prins. După două săptămâni de zile, Buboie a plecat în Italia. A rămas unul singur. Cu ăla nu ştiu ce s-a întâmplat, nu l-am mai observat. Am primit tot felul de ameninţări că “te omor” că nu ştiu ce. Şi am mers şi le-am spus, era actualul colonel Tibi Secher. A spus că nu e nicio problemă, că “rezolvăm noi totul”. Într-adevăr a rezolvat, nu ştiu cum, dar s-a făcut. A doua chestie a fost cu bişniţarii din piaţă. Ei aveau capsule de mercur mari de vânzare. Iarăşi m-au băgat ca şi cumpărător, tot prin aceleaşi chestii. Tot aşa au venit, mi-au dat dolarii, mi-au dat de toate şi mi-au zis “Te duci, spui că vii din partea lui cutare şi cumperi mercurul pentru noi.” La atiune a fost şi un tip din Şimleul Silvaniei, nu-i mai reţin numele, şi pe care l-au băgat la apă; bişniţarul a scăpat şi au aflat de mine că eu i-am aranjat, că eu eram cumpărător din partea lor.”

“Să nu recunoşti că ai vrut să-l omori pe Iliescu”

“A treia chestie a fost cu Bocsay. Într-un timp, pe strada Crasnei, era o mică grupare, erau toţi maghiari, făceau acţiuni paramilitare, aşa le numeau ei, cu trageri pe Meseş, trageri cu priciul, băiatul a fost pirotehnist, mi se pare, în armată. Făcea o grenadă, ştia s-o asambleze în 12 secunde, avea o chestie mai ciudată. Avea corpul de grenadă, normal, era cu pătrăţele pe el şi avea batoane de la mină. Iarăşi mi l-au dat, zice “te duci, te descurci, dar trebuie arestat până vine Iliescu încoace”. Tot aşa, i-am dat drumul, i-am arătat dolarii primiţi de la ei şi l-am dus sus, la Popasul Romanilor, cum că ar fi un cumpărător en gros pentru el. Nu i-am dat nume, nu i-am dat nimic. Cumpărătorul era Vasile Bucur, din Jibou, dacă bine ţin eu minte, un om de-a lor de mult timp, era un fel de şantaj, ei îl acopereau la anumite chestii. El venea cu maşini furate, cu radare, avea relaţii cu italienii, cu străinii şi-l acopereau, îl făceau scăpat, dacă cumva trebuia intervenit pe linie de poliţie. În momentul în care am ajuns cu el şi le-am făcut semn că are marfa la el, au venit băieţii, au sărit pe el şi l-au arestat. Bucur a fugit. După ce s-a terminat toată treaba şi a fost arestat, m-am dus aici în arest la noi, la poliţie. Taică-su a reuşit prin nu ştiu ce relaţie să-i trimită pachete. (…) Pe o bucată de hârtie, pe ambalajul unei gume de mestecat (pe care l-am văzut şi eu) – şi acolo au mai fost Gabi Şomoi, Cristi Laţcu, maiorul Ardelean, mi se pare că a fost acolo – era scris în ungureşte: “Să nu recunoşti că ai vrut să-l omori pe Iliescu”. Ca ce chestie, nu ştiu, că nu s-a pus problema de aşa ceva, că nu ştia tipul, cel puţin, de chestia asta. Atâta tot. Şi a fost scăpat. Toţi cei care au fost arestaţi au fost siliţi cu chestia asta, pentru că le rezolvau pedeapsa cu suspendare sau altele ca să lucreze în continuare pentru ei.”

Trafic cu arme şi băiatul procurorului

“În martie au venit la mine nişte băieţi de pe strada Crasnei. Băiatul procurorului Babiţa şi cu încă unul de vreo 14-15 ani, cam aşa, din Valea Viilor. Mi-au zis că au de vânzare nişte arme. Prima dată am crezut că e o păcăleală, ca să mă-ncerce pe mine. Am dat telefon şi zice “Cunoaştem problema. Haide să-ţi dăm banii, tot cu Vasile Bucur, şi te duci să cumperi de la ei”. Am luat o maşină albă, confiscată, de la sediu de la Poliţie şi am mers până la Valea Viilor să vedem ce e. Aveau un pistolet mic, erau şi nişte baionete. Eu aveam de la ei 300 de dolari şi cu 600 de dolari trebuia să plătesc tot, urmând ca seara să mai primesc un Colt. Dar ăstia n-au mai apărut. Ceilalţi n-au mai avut răbdare, gata, pe ei, îi arestăm. Când am ajuns lângă gară, eu aveam pistolul la mine, au venit băieţii, ne-au luat din maşină, ne-au dus la poliţie, pe ăştia i-au bătut şi au simulat o bătaie şi asupra mea. Singurul care a rămas, care a muşcat, era copilul, care n-avea, săracul, nicio treabă cu mine. Deci ăla era pe lângă problemă cu totul. După două luni de la chestia asta, iarăşi, un tip cu capace de roţi, cu furturi mărunte, iarăşi l-au făcut scăpat. Pe urmă m-au bătut că nu mai vreau să lucrez pentru ei. Au zis “dacă nu mai vii în continuare cu noi, s-ar putea s-o păţeşti”. Căpitanul Varea, de la fosta doi ş-un sfert, printr-o mică discuţie pe care am avut-o cu el, mi-a dat de înţeles că ar avea de vânzare dosare de la foşti poliţai, duşmanii lui. N-am zis nimic, m-am consultat cu un prieten. După vreo două zile, m-au dus direct la Năstase. El mi-a zis “Ce vrei să faci de fapt? Îţi trebuie bani? Care e problema?” Eu am spus că nu vreau bani, nu vreau nimic, dar vreau să fiu lăsat în pace. El zice: “Ei, cu asta mai vedem. Dacă vrei să dai ceva la presă, o să ai probleme cu mine.” (…)”

Trafic cu haşiş la Cluj

“La Cluj a fost un incident minor. Un copil de 16-17 ani a fost dus la spital cu acces de nebunie, în comă alcoolică, nu mai ştiau nici doctorii ce se întâmplă cu el. Săracul copil rămăsese fără doză, nu mai avea nimic. I-au dat pontul de la Cluj. Era vorba de Corneliu, ceva fiu de rector sau aşa ceva. Eu urma să mă întâlnesc cu el prin Hasdeu. Am fost singur, fără acoperire, de-am luat mostre, urmând ca a doua zi să merg să le plătesc toată marfa. Când m-am dus, erau trei kilograme de iarbă, calitatea întâi, de la ruşi. Totul a durat o oră, o oră şi jumătate. Aranjase cu poliţia de la Cluj, ei aveau nevoie de bani, dar n-aveau marfa, deci erau legaţi de mine total. Când trebuia să ne întâlnim, n-au mai apărut tipii. Am aflat în maşină, în drum spre Zalău, că erau scurgeri de informaţii de la Cluj. (…) Toată chestia trebuia să aibă loc în Hasdeu, la Paco.”

Epilog

Povestea e mai lungă, conţine mai multe nume şi întâmplări halucinante. V-am oferit doar o parte din mărturisirile unui tânăr obligat să fie informatorul poliţiei. Iată, acum, un ultim fragment din declaraţia, repetăm, înregistrată şi video, şi audio:
“Eu am fost distrus cu totul, am rămas fără prieteni, fără nimic.” (“Academia Caţavencu”, nr. 361/1998)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Taranisti si politisti”

  1. Critica RAŢIUnii pure | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 15th, 2018 at 10:41

    […] Taranisti si politisti […]

  2. Monumentul militianului cunoscut | A șaptea dimensiune says:

    mai 5th, 2019 at 17:13

    […] Taranisti si politisti […]

Adauga un comentariu