Cât îmi dai să te împuşc a doua oară?
miercuri, februarie 28, 2024 8:05
The Whole Ten Yards – Cât îmi dai să te împuşc din nou? (2004); regia: Howard Deutch; cu: Bruce Willis, Matthew Perry etc.
Nu sunt singurul care a observat că, în general, când apar români în filmele americane, ei sunt prezentaţi ca hoţi, bandiţi, securişti, înapoiaţi mintal, primitivi, vampiri şi lista ar putea continua. Sau sunt singurul care a observat asta? A, uitasem, lucrurile s-a schimbat puţin în „Uriaşul meu”, unde Ghiţă Mureşan era prezentat drept un român foarte înalt şi cam fraier.
Am făcut această introducere pentru că prin filmul despre care vă vorbesc m-am simţit răzbunat. Eroii principali, un ucigaş plătit (Bruce Willis) şi un dentist (Matthew Perry) care devine ucigaş (nu e o conversie profesională grea!), se luptă mai tot timpul cu o familie de bandiţi unguri. Dar nu orice fel, ci nişte bandiţi unguri proşti rău şi sângeroşi cât încape. Nişte bandiţi lacomi şi neciopliţi, infantili şi ghinionişti.
Sunt nişte scene de un comic imens presărate pe ici, pe colo, într-un film uşurel, de week-end, făcut, însă, impecabil, profesionist, pornind de la succesul pe care l-a avut pelicula Cât îmi dai să te împuşc?, bazată pe aceeaşi distribuţie.
În afară de ungurul bătrân care vorbeşte cu un accesnt irezistibil, şi de fiii acestuia care sunt tot timpul într-o competiţie tâmpită, există acolo, în familie, un personaj secundar de primă mână, ca să zic aşa, o bătrână de 108 ani, mama banditului bătrân, care găteşte tot timpul într-o voioşie senilă.
Da, m-am simţit răzbunat, nu mai suntem noi singuri ciuca bătăilor şi barca de salvare a lipsei de imaginaţie pe care o au unii producători americani. Dar tot mai e ceva: fundalul sonor de la începutul şi sfârşitul filmului este o interpretare neaoşă a cântecului „Trec ţiganii, trec”. Bine că nu confundă şlagărele şi nu mai cred că avem capitala la Budapesta! („Academia Caţavencu”, nr. 686/2005)
Citeste si articolele:
