Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (V)

joi, ianuarie 26, 2017 19:55
Posted in category Dictatura comunistă

Dan HatmanuUn alt exemplu de pupincurism şi slugărnicie l-a reprezentat Dan Hatmanu (n. 31 oct. 1926, Scobinţi, jud. Iaşi, pictor şi grafician). Iată ce limbi catifelate primeau fundurile dictatoriale: “Strălucit om politic, savant de renume mondial, tovarăşa Elena Ceauşescu este şi un mare iubitor al artelor, asupra cărora se apleacă cu interes, respect şi admiraţie, ştiind să preţuiască deopotrivă opera şi artistul, ştiind că lucrătorul din uzină sau de pe ogor, beneficiind de cuceririle cele mai avansate ale ştiinţei, are nevoie pentru îndeplinirea planurilor şi de condiţia spirituală. Îi sîntem recunoscători şi ne angajăm să realizăm în continuare lucrări valoroase şi originale, care să contribuie la îmbogăţirea patrimoniului naţional.” (“Din inimă”, Convorbiri literare, ianuarie 1987) Sau: “Pentru condiţia superioară creată, artiştii ţării poartă o vie recunoştinţă tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ctitor şi arhitect al României noi, al unei culturi şi arte valoroase străbătute de nobilele percepte ale umanismului socialist, personalitate fără egal a istoriei noastre contemporane.” (“Vie recunoştinţă”, Amfiteatru, ianuarie 1988)

În perioada 1997-2000, atunci când forţele democratice guvernau România, TVR-ul îl aducea în fiecare seară pe Dan Pavel să ne spună cu ce se mănâncă democraţia. Ulterior, acelaşi Dan Pavel devine consilierul jegului uman numit George Becali. Dar iată ce limbi dădea Dan Pavel Partidului finanţat de Moscova, doar fraierii, nu-i aşa, având coloană vertebrală. ‘Numai persectiva istoriei unitare, unice, poate să asigure posibilitatea înţelegerii procesului istoric de făurire a Partidului Comunist Român, a singurei forţe politice consecvent revoluţionare ce a înţeles că reprezintă interesele unui întreg popor, forţa capabilă să înfrângă inerţia istorică a exploatării omului de către om. Conceperea istoriei partidului şi a mişcării muncitoreşti revoluţionare ca parte integrantă din istoria naţională îşi găseşte deplina confirmare a valabilităţii sale în condiţiile contemporane ale făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintării României spre communism.’ (‘Făurirea omului nou – făurirea noii societăţi’, Viaţa studenţească, 29 iulie 1987)

Dacă după 1989 Ion Cristoiu s-a ocupat de găinile care năsteau pui vii, înainte de Schimbarea eşalonului I cu eşalonul al II-lea al PCR era cu limba între fesele dictatorului. Iată un citat: ‘Socialismul românesc de după Congresul al IX-lea al PCR se defineşte prin întemeierea acţiunii politice, atât individuale, cât şi colective, pe o concepţie de ansamblu asupra lumii. Toate marile momente ale practicii sociale de după 1965 au fost rodul nu al unui pragmatism îngust, supus conjuncturii, ci al unei viziuni profunde asupra realităţii naţionale şi internaţionale. O viziune în care se regăsesc dialectic îndrăzneaţa prospectare a faptelor şi respectarea principiilor fundamentale ale concepţiei revoluţionare.’ (‘Adevărurile literaturii’, România literară, 12 mai 1988)

Prezenţă continuă pe la tembelizor, intr-o vreme, Tudor Octavian vorbeşte ‘boborului’ despre democraţie. Nu tresare nici o secundă gândindu-se la trecut. Iar într-un trecut ce-i aparţine, Tudor Octavian era cu limba între fesele moi ale dictatorului. Iată un citat: ‘Coloanele de demonstranţi care de ziua eliberării României de sub dominaţia fascistă raportează conducerii de partid şi de stat, celui mai vrednic fiu al naţiunii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, rezultatele concrete, palpabile ale unei politici de construcţie multilaterală, arătând în fiecare domeniu al vieţii economice cum sporeşte cantitatea de bunuri şi cum se perfecţionează nivelul de trai, arată, în fapt, ideile noi de care se lasă patruns omul muncitor, un chip al formării omului nou.’ Oare ce înţelege tovarăşul Octavian prin ‘perfecţionarea nivelului de trai’ sau ‘omul muncitor pătruns’ (hă, hă, hă)? (Flacăra, 25 august 1977)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (V)”

  1. MIHAIL says:

    februarie 27th, 2017 at 3:10

    Cred că cei care au scris articolul, nu au vorbit cu părinții lor,care, au fost la rându-le”,pupincuriști” ai regimului Ceausescu.Chiar ne-am tâmpit!!!???MAESTRUL DAN HATMANU GHENIE ȘI MURIVALE SUNT UNII DINTRE CEI MAI MARI ARTISTI PLASTICI AI ROMÂNIEI DIN TOATE TIMPURILE!! SĂ INTELEG CĂ PICASSO CA FOST MEMBRU AL PARTID COMUNIST FRANCEZ,E UN NIMENI!!!???INVIDIA,RĂUTATEA,FRUSTRĂRILE MEDIOCRILOR SUNT DE NEOPRIT!! DOAMNE FEREȘTE!!!!PS.UN TABLOU AL MAESTRULUI HATMANU A FOST V\NDUT LA PARIS CU 100.000EURO(DOAMNA CU VOALETĂ),GHENIE 3.000.000 EURO,MURIVALE FOARTE MULT SI EL!! DESPRE CE VORBIM!!???

  2. Cornel Căruntu says:

    februarie 27th, 2017 at 15:53

    Tovarasu’ Mihail, noi vorbim de omul Dan Hatmanu, o mare canalie, nu de artistul Hatmanu. Iată un fragment scris de Iulian Tănase în „Academia Caţavencu” (2009): „Figuranţii din Antologia ruşinii după Virgil Ierunca au fost, de fapt, actori principali în filmul propriului servilism. Au mâncat rahat de plăcere sau de nevoie; au mâncat rahat cu talent sau fără; au mâncat rahat din imprudenţă sau din culpă; au mâncat rahat dintr-un greţos interes sau dintr-o suspectă naivitate. Dintr-un motiv sau altul, ori din mai multe deodată, au mâncat rahat, şi mâncaţi rămân. Faptul că unii dintre aceştia, indexaţi de Virgil Ierunca, au o operă care rezistă intemperiilor caracterului nu face decât să îi pună într-o lumină şi mai ciudată. A-l despărţi pe poetul talentat de mâncătorul de rahat e ca şi cum ai face o operaţie estetică pe creier. Nu merge.(…) S-ar fi cuvenit ca mâncătorii de rahat să deschidă gura mai puţin după 1990. Să deschidă gura cât mai puţin, pentru că aromele acumulate în ani grei de alimentaţie dubioasă nu trec cu una, cu două. Nu s-a întâmplat aşa, dimpotrivă.”

Adauga un comentariu