A șaptea dimensiune

Grigore al III-lea Ghica era nepot de frate al unchiului său Grigore al II-lea Ghica, acesta din urmă fiind practic primul din seria Grigore Ghica, continuată în anonimat de un Grigore al XXVIII-lea Ghica, nenăscut încă în momentul redactării acestui text.

După cum probabil vă aşteptaţi cu toţii, al III-lea Ghica ţinea cu turcii, lucru care nu i-a lăsat indiferenţi pe ruşi, care se pregăteau încă din episodul anterior să declanşeze războiul ruso-turc. Emisarul puterii muscăleşti la Focşani era maiorul Carazin Nazarie. Lui i s-a năzărit că Grigore al Valahiei face jocul Porţii Otomane, în ciuda rublelor primite pentru cauza contrară. Şi pe bună dreptate, căci Griguţă al nostru făcea pe furiş cereri de trupe la Stambul, ca să oprească micile escapade de jaf rusesc din nordul Bucureştiului.

Cererea a ajuns însă pe masa vizirului Moldovangi de la care, aşa după cum îl arată şi numele, nu prea aveai la ce să te-aştepţi. Prin urmare, domnul nu s-a aşteptat la mai mult de cinci mii de ieniceri, din care n-a văzut decât vreo opt sute de achingii. Cu ăştia şi cu încă circa 24 de colaboratori apropiaţi nu s-a putut trezi tocmai la timp în acea noapte de 16 noiembrie 1769, când maiorul Carazin, devenit acum colonelul Nazarie, i s-a năzărit iar ceva, şi anume să atace Capitala prin surprindere.

Soldaţii semilunei dormeau aşa de adânc în timpul năvalei, încât ei s-au trezit direct de-a dreapta lui Allah, înconjuraţi de câte şaptezeci de fecioare şi hălci grase de berbec fript. Cei câţiva lucizi, surprinşi în stare de insomnie din cauza kebabului exagerat de peste zi, au opus o eroică rezistenţă cailor care doreau să se năpustească pe duşman şi s-au oprit din galopul curajos abia la Dunăre.

Într-un logic act de vitejie, Grigore al III-lae Ghica s-a dat prins într-o dugheană de pe Lipscani, optând în mod inteligent între o detenţie lejeră la curtea ţarului şi recunoştinţa letală a sultanului. (“Academia Caţavencu”, nr. 522/2001)

Citeste si articolele:

• Vlad Tepes este tot ceea ce-si amintesc strainii din istoria noastra nationala
• La Bobilna, pe-o carare, cu maciuce si topoare
• Nu e sport ca Daciada, nici omor ca cruciada (IV)
• Cine se pune cu pandurul isi cam risca, frate, viata (VI)
• Hai, popor, in Dealul Spirii, sa te invat tabla inmultirii