A șaptea dimensiune

Agonia partidului Această perioadă a cunoscut apariţia a ceea ce mai târziu a devenit cunoscută sub numele de Doctrina Brejnev a suveranităţii limitate, pe baza căreia a fost justificată intervenţia forţelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, în august 1968. (În realitate, aceasta a fost doar o reformulare a mai vechii dogme a solidarităţii necondiţionate […]

Agonia partidului La sfârşitul anului 1965 sau la începutul lui 1966, Ceauşescu l-a însărcinat în secret pe Vasile Patilineţ, un mare specialist în dosare politice, cu lansarea unei anchete privind represiunea internă din partid din anii 1950205. Această idee era legată de strângerea de documente referitoare la implicarea directă a lui Alexandru Drăghici în asasinarea […]

În dictatura comunistă au existat – pe lângă trepăduşii bolşevici şi securişti (turnători sau ofiţeri) – categorii profesionale care “înfloreau”, pe lângă masa amorfă a poporului, care murea încet, dar sigur. Astăzi vom vorbi despre şoferii de autobuz. Într-o Românie în care ponderea celor cu maşini personale era de maximum 10 % din populaţia majoră, […]

Agonia partidului Ascensiunea clanului Ceauşescu, nesfârşita promovare politică a rudelor mai apropiate sau mai îndepărtate ale familiei prezidenţiale, au amplificat criza socio-politică. Partidul era epuizat, membrii de partid erau demoralizaţi, iar intelighenţia era deprimată. Cultura română era afectată profund de exodul către Occident al multor intelectuali prestigioşi, conştienţi de evoluţia dezastruoasă a regimului. Poeţi şi […]

Comunismul dinastic al dictatorului Ceauşescu, 1965-1989 La sfârşitul anilor 1960 şi în anii 1970, Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român şi preşedintele României, era descris de către mijloacele de informare occidentale ca un fel de rebel. Era la modă, la sfârşitul anilor 1960, să fie recunoscută „autonomia” politicii externe a lui Ceauşescu şi […]

Pretinzându-se adevăratul apărător al principiilor leniniste privind conducerea colectivă şi „normele sănătoase ale vieţii de partid”, Gheorghiu-Dej a denunţat facţiunile Pauker-Luca-Georgescu şi Chişinevschi-Constantinescu ca fiind responsabile pentru ororile staliniste din România. Potrivit lui Dej, dacă el şi colaboratorii săi apropiaţi nu ar fi existat, trădători ca Ştefan Foriş sau Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi distrus partidul […]