Peste 30.000 de români au fost ucişi de comunişti la Canalul Dunăre – Marea Neagră

sâmbătă, decembrie 4, 2010 15:08
Posted in category Dictatura comunistă

Detinuti la Canalul Dunare - Marea NeagraSă facem un scurt popas istoric pe ruta spre litoral şi să ţinem un moment de reculegere lângă Canalul Dunăre – Marea Neagră, măreaţa realizare a regimului comunist, în urma căruia se află presărate în morminte mii de cadavre.

Povestea lui începe prin vara lui ’48, când, aflându-se într-o vizită tovărăşească la Moscova, Gheorghiu-Dej se vede adus de Stalin în faţa unei hărţi a României peste care boss-ul PCUS se apleacă; ochii îi cad peste Dobrogea şi trasează cu vestitul lui creion roşu o linie care pleacă de la Cernavodă şi se opreşte în mare. Ideea lui Stalin de a săpa un canal între Dunăre şi Marea Neagră nu era nici pe departe un act de iubire pentru industria irigaţiilor dobrogene. Fireşte, la suprafaţă aşa părea, însă în fond Stalin voia să-i sugereze lui Dej o idee originală de gulag. În plus, după ce se certase cu Tito, cu care se înţelesese la cataramă până prin primăvara lui ’48, Stalin parcă prinsese şi mai mare drag de Ghiţă al nostru.

Mutase Kominformul – un fel de reţea de spionaj europeană a partidelor comuniste – de la Belgrad la Bucureşti şi tot pe Ghiţă îl pusese să se răţăoiască la aşa-zisul „titoism” la reuniunea de la Budapesta, în ’49. Dar să revenim la Canal! Pe 26 mai ’49, Biroul Politic al PMR bagă scurt o hotărâre în urma căreia mii de deţinuţi politici vor ajunge să-şi pună osul temelie sub viitorul şenal navigabil.

In scurt timp, lucrurile au luat-o razna de tot, chiar şi oficialii comunişti ajungând să se ia cu mâinile de cap din cauza torturii şi a cruzimii la care ajunseseră unii dintre responsabilii cu supravegherea deţinuţilor. Liviu Borcea e un caz de notorietate. Comandantul de la Capul Midia, pe care venirea comuniştilor la putere îl prinsese ca brutar, a ajuns să fie investigat de o comisie din MAI fiindcă depăşise, din proprie iniţiativă, numărul maxim de victime admis de Securitate. Avea o metodă personală, unică, de a verifica dacă nu cumva cei consideraţi morţi sunt încă în viaţă: înfigea o vergea lungă şi ascuţită de fier şi de-abia apoi îi considera apţi să meargă la groapa comună.

În august ’53, Borcea a fost suspendat si judecat chiar de către cei care ceruseră hotărâre în munca de reeducare a burgheziei, dar iese în vara lui ’57 şi este primit din nou în mijlocul colegilor din Miliţie, iar în anul următor va fi trecut în rezervă cu gradul de căpitan, urmând să mai mănânce nişte ani buni o pensie câştigată nu cu sudoarea frunţii lui de brutar, ci cu sângele celor pe care i-a băgat în mormânt. Cât despre canal, imediat după moartea lui Stalin, în martie ’53, lucrările s-au oprit, şanţurile aşteptând cuminţi naşterea ideii Magistralei Albastre în creierul lui Ceaşcă.

Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.24/2009, autor Alin Ionescu.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

4 Responses to “Peste 30.000 de români au fost ucişi de comunişti la Canalul Dunăre – Marea Neagră”

  1. Neinfectat De Comunism says:

    decembrie 4th, 2010 at 23:02

    se estimeaza ca intre 20.000 -50.000 de mii de romani si-au pierdut viata la acel canal al groazei atat de laudat de bolsevicul de ilici azi…

  2. Dumitru Caruntu says:

    decembrie 5th, 2010 at 8:00

    Asa-i, unul din locurile gulagului romanesc din perioada dictaturii comuniste a fost si canalul Dunare-Marea Neagra. Despre conditiile de exterminare la care erau supusi 'dusmanii poporului', romani care au avut ghinionul sa fie contemporani cu calaii bolsevici, se poate citi pe memoria.ro. Iata un fragment: 'În toamna anului 1952 au apărut în colonia noastră vreo mie de deţinuţi, toţi bătrâni, cu condamnări administrative de cinci ani fiecare, pronunţate de securitate şi nu de tribunalele militare ca până atunci. Printre ei, vreo 30-40 erau băcăuani, binecunoscuţi de mine. Toţi erau personalităţi politice din perioada interbelică, pe care nu-i putuseră condamna din cauza că nu-şi manifestaseră, după 23 august 1944, opiniile politice, dar pentru care securitatea avea ură proletară şi de clasă. Printre ei se aflau, în primul rând, toi membrii Delegaţiei permanente a PNŢ, care nu fuseseră arestaţi înainte.'

  3. Spiridon says:

    mai 2nd, 2021 at 22:55

    Foarte adevărat că acolo au fost folosiți deținuți politici la muncă silnică până la epuizare. Vin însă cu o precizare. Ideea canalului nu-i aparține lui Stalin. Lucrările sunt începute dacă nu mă înșel încă din timpul lui Carol I și s-au oprit din cauza costurilor uriașe. Stalin a dat soluția canalului când Dej se plângea că nu știe ce să mai facă pentru că-l costă prea mult să țină așa un număr mare de deținuți. Intrând sub pielea lui Stalin, tot atunci a reușit îndepărtarea Anei Pauker din eșalonul superior al partidului.
    Poate greșesc dar se poate documenta tema ideii construcției canalului. Oricum rămân zecile de mii de suflete ucise pentru impunerea unei idei utopice a comunismului într-o țară care este populată de o majoritate covârșitoare destul de antirevoluționară și antisociale. Aceste caracteristici sunt cunoscute și le vedem limpede la tot pasul.

  4. Vlad Robert M. Lutic says:

    iulie 13th, 2021 at 12:43

    Ideea unui tribunal internațional pentru crimele comunismului nu e rea:
    https://wp.me/pZx3O-2JS

Adauga un comentariu