A șaptea dimensiune

Despre greva celor sfinte

Ieri după masă stam lungit în cavou şi mă gândeam la două lucruri: unu, că dacă iegzistă viaţă după moarte şi, be, că ce sănătoasă e Tovarăşa dacă mai poa’ să sforăie în halu’ ăsta la vârsta ei. Şi cum îmi venea la primu’ caz în minte argumente dialectice prima-ntâi, tot pufneam în râs că ce proşti ierea burghejii ăştia la filozofie. Păi, materializmu’ rezolvă clar problemili astea, tovarăşi, nu se-ncurcă cu prostii. Cum adică să iegziste viaţă după decedare, ce, după comunizm a zis Marx că mai iegzistă ceva? Ie ultima etapă a omenirii şi gata, scurt pă doi!
– Scoală, bă Nicule, că vorbeşti în somn, îl auz pă tovarăşu’ Dej. Ce dracu’, te auzii de la mausoleu şi nu putui să-nchiz un ochi din cauza ta.
– Nu dormeam, tovarăşu’ Gheorghiu, că un secretar general nu doarme, veghează. Eh, nu-i uşor să fii secretar general!
– Apropo, ai auzit că Preafericitu’ ăla de-l puseşi tu şef pă organizaţia dă partid a bisericii face fiţe pă la suprafaţă? Cică a intrat în grevă.
– Tovarăşu’ Arăpaşu (fostul patriarh Teoctist – n.m.)? Nu cred. Tovarăşu’ Arăpaşu nu intră-n grevă nici să-l pici cu ceară. A, spărgător dă grevă, asta da. Dă asta e capabil, să pricepe. Ie copetent. La aspectu’ ăsta a avut realizărili cele mai bune, că d-aia l-am promovat pă linie dă partid. Dacă nu ierea el să spargă cincinale la rând grevele popimii, azi vedeai biserici în loc dă blocuri!
– Mă rog, nu-l mai ţiu minte, că ce-am dărâmat io, am dărâmat cu altu’. Treaba e că ăsta al tău a intrat acuşi în grevă. Cică nu mai botează, nu mai îngroapă, nu mai cunună până nu-i face şi lui biserică naţională (este vorba despre Catedrala Mântuirii Neamului; cu alte cuvinte, pe Teoctist, fost legionar, fost limbric bolşevic, fost pupincurist al lui Ceaşcă, îi durea-n cur de înapoirea economică a României, de lipsa spitalelor şi soşelelor, acest gunoi voia vagoane de bani de la stat pentru megacatedrala mântuirii banului public; normal de nefiresc, realizăm astăzi, în 2018, că statul mafiot român a dat aceşti bani – n.m.).
– Zău? He, he, nu-i prost împeliţatu’, ştie lecţia marxizmului: când ai de rezolvat o problemă în favoarea enteresului tău, o declari naţională. N-am făcut noi aşa cu toate realizărili? Cu colectivizarea, cu naţionalizarea, cu puşcăriile, cu Canalu’? Că dacă ierea dă enteres particolar, n-avea bază dă ideologie şi nu puteai să pui clasa muncitoare s-o traducă-n viaţă. Da’ când apare treaba pă scară naţională, ie rezolvată cât ai zice Frontu’ Democraţiei şi Unităţii Socialiste (după 1989, cât ai zice FSN = PDSR = PSD – n.m.).
– Adică, ce vrei să zici? Că popa vrea să facă avantaj pă munca populaţiei?
– Păi, gândeşte-te şi dumneavoastră, tovarăşu’ Gheorghiu: să faci din opiu’ popoarelor o treabă naţională e mare scofală. Capitaliştii ie scolastici rău, ie obscurantişti şi vicleni şi nu să lasă păcăliţi aşa dă simplu. Popa s-a prins că acuma-i vremea să ia fiecare ce apucă: ţărăniştii tarlalele dă le-am luat noi, liberalii fabricile dă le-a confiscat ruşii, iar restu’ populaţiei casele lu’ alde mă-sa şi-alde bunică-sa. Păi, vin io şi te întreb: da’ biserica să nu ia nimic la afacerea asta? Ea să stea ca proasta şi să se uite cum jefuieşte ăilanţi tot? De-aia vin şi zic că nu-i prost deloc că face grevă. Ascultă-mă pă mine, tovarăşu’ Arăpaşu e dracu’ gol! (“Academia Caţavencu”, nr. 408/1999)

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXVI)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXIV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXIII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXII)