A șaptea dimensiune

Prima mea întâlnire cu stomatologia s-a petrecut pe când eram student, pe la 21 de anişori. Până atunci nu azisem în viaţa mea despre plomba masea şi habar n-aveam ce înseamnă să te doară o măsea.

Aşadar, în urmă cu nişte ani, ceva mai mulţi, deşi parcă a fost ieri, eram în vacanţă, student fiind, era prin luna iulie, iar pe acasă, pe la părinţi, îmi umpleam timpul cu activităţi obişnuite şi ceva mai multă relaxare. Într-o seară, după cină, am simţit o durere de măsea care nu era foarte puternică, dar era sâcâitoare. E ca şi cum ai încerca să dormi vara cu un ţânţar în cameră.

Deşi încercam să ignor durerea, nu prea reuşeam. Ziua ca ziua, dar cel mai deranjant era noaptea. Am stat aşa vreo două zile, forţat şi de împrejurări, deoarece era sfârşit de săptămână. Văzând că durerea nu dispare, ba chiar mi se părea că este mai puternică, am decis să merg la stomatologie.

Fiind tânăr şi neliniştit în acea perioadă, nu mâncam nimic dimineaţa. Am ajuns astăzi să regret amarnic acel obicei criminal. Pe atunci nu auzisem proverbul “La micul dejun, fii egoist şi ia masa singur, prânzul, împarte-l cu prietenii, iar cina, ofer-o duşmanilor”. Mai mult, pe atunci fumam un număr de ţigări pe zi, astăzi nu mai fumez, acele ţigări fiind trase, cum ar veni, pe “stomacul gol”, cum spunea mama. Iar cireaşa de pe tort, sau de pe colivă, dacă vreţi, era dată de faptul că nu dormisem mai deloc în acea noapte.

Ajung la stomatologie luni dimineaţa, în perioada comunismului “biruitor”, şi acolo era deja coadă. Erau mai multe cabinete stomatologice, toate de stat, şi pentru a intra la medic îţi trebuia un bon cu număr de ordine. Coada era la cel mai bun medic, conform folclorului popular, din acea policlinică stomatologică. La un alt cabinet, la uşă, era pustiu, dar toată lumea ştia că “doctoriţa aia mare şi grasă” este slabă profesional, aşa încât toţi o ocoleau.

Am ales dintre două rele raul cel mai mic, binele fiind foarte greu accesibil, la medicul cel mai bun se terminaseră bonurile. Aşa încât, m-am aşezat la o coadă mai decentă. Pe atunci, nu era cu programări, cum este astăzi, ci se aplica principiul “primul venit, primul servit”.

După vreo oră, intru în cabinet, acolo unde o doamnă medic, pe atunci “tovarăşa doctor”, şi o asistentă discutau plictisite despre căldura de afară. După ce îi explic doamnei doctor ce mă doare, aceasta, după ce priveşte trei secunde măseaua cu probleme, ia hotărârea tranşantă: “Trebuie scoasă!”. Ce era să spun, medicul ştie cel mai bine.

Sunt pregătit pentru extracţie, mi se face o anestezie locală şi aştept câteva minute. Din cauza oboselii, nemâncatului dimneaţa şi nesomnului din noaptea anterioară, înainte de extracţie, leşin. Mă trezesc udat cu apă de cele două doamne, care, probabil, au tras o sperietură zdravănă. Bucuroasă că mi-am reveni şi nu s-a întâmplat ceva mult mai rău, doctoriţa îmi spune că nu mai extrage măseaua buclucaşă, ci o să mi-o plombeze. Şi într-adevăr mi-a pus o plombă, iar durerea a dispărut.

După nişte ani, acea plombă s-a rupt, a căzut jumătate din ea, apoi cealaltă jumătate a căzut şi ea, după un timp. Am şi astăzi acea bucăţică de măsea, ce a mai rămas din ea, deşi eram pe punctul s-o pierd în acea primă întâlnire a mea cu stomatologia.

Evident, astăzi sunt alte dotări, alte metode şi un alt mod de a vindeca pacienţii cu probleme dentare. Şi dacă vreţi să alegeţi un cabinet stomatologic modern, iată nişte date de contact.

Prolident

Adresa: România, Cluj, Cluj-Napoca, str. Memorandumului, nr. 8

Telefon: +40 264 542 446

Mobil: +40 741 215 513