Ce mai propuneau consilierii lui Ilici Iliescu, ajunsi ministri, prin anii 1990

luni, aprilie 24, 2017 13:27
Posted in category Iliescu KGB

Ion Iliescu si Nicolae Ceausescu54 de ani să tot fi trecut de când, în comuna Vertujeni, județul Soroca, se năștea domnul Alexandru Mironov. Pe plan local, evenimentul n-a depășit amploarea unui pod de flori de dimensiuni mici, dacă nu chiar foarte mici. Pe plan național, însă, se iveau zorii unei ere noi: micuțul Alexandru, fiul unei familii de funcționari, avea să devină, la 51 de ani de la naștere, ditamai ministrul tineretului și sportului. În toată această poveste se ițește deja gustul amar pe care-l simte dl. Mironov (era în 1996 – n.m.) de câte ori se gândește că, la el în sat, nimeni nu știe că Sașa, plecat în bejanie cu părinții, atunci când au năvălit sovieticii, a ajuns așa mare om de stat la București. Și, pentru ca faima sa să facă ocolul lumii, doar-doar or auzi și vertujenenii ce om a născut satul lor, domnul Mironov e pus pe o reformă capitală a moralei creștine și, parțial, pe o reformă mai mititică a bunelor moravuri.

În ciuda dreptului la replică publicat de ziarul “Adevărul” și adresat “hienelor” de la PRO TV, noi continuăm să credem că ceva-ceva tot e adevărat în spusele acestui ateu care și-a făcut extraterestru cioplit și se închină acestuia dimineața, la prânz și seara. Așa că, ia să luăm cele două inițiative ale fostului consilier prezidențial (Alexandru Mironov a fost consilierul lui Ilici Iliescu – n.m.) și să le analizăm în lumina prețioaselor directive cuprinse în magistrala operă “Probleme globale. Creativitate”, ce aparține fostului său șef de la Cotroceni, un alt ateu, pe numele său Ion Iliescu.

În primul rând, zice ministrul, să se construiască discoteci pe lângă biserici. De ce? Asta nu ni s-a mai spus, dar nu există decât două posibilități: să se mai distreze și tineretul, dansând pe un remix al corului de la Antim sau Stravropoleos, sau să poată clerul tranșa spinoase probleme teologice, încercând, de exemplu, să afle dacă au sau nu îngerii sex. Acum, oricât de rea ar fi ideea, se vor găsi unii s-o sprijine și, în loc să sune basul pentru vecernie, s-ar putea să auzim cum bate toaca pentru partuză. Și de ce toate astea, doar pentru că Dumnezeul lui Mironov e unul mic, verde, cu multe antene, ochii bulbucați, capul mai mare ca trupul și poartă o șapcă de tractorist la vreun Sovrom?

În al doilea rând, ministrul tineretului propune ca junele fete din liceele pedagogice să facă vizite regulate prin garnizoanele militare (pe atunci armata avea caracter obligatoriu – n.m.). Să fie pentru conversație, să fie pentru consumație? Să fie, oare, aceasta viziunea lui Mironov despre modul în care trebuie oprit exodul talentelor feminine spre Cipru sau Turcia (după 1989, in plină eră KGB-isto-iliesciană, România era un furnizor important de prostituate pentru piața euro-asiatică, în special Turcia – n.m.)? Să aibă viitoarele învățătoare menirea de a-i însenina pe răcani, povestindu-le futuriste aventuri cu klingonieni de treaba și ovariene fierbinți? Numai Dumnezeu mai poate dezlega încâlcitele gânduri ale domnului Mironov, care, de când și-a luat amantă, a abrogat porunca din Vechiul Testament privitoare la adulter și-acum ar cam vrea să refacă grădinile Bucureștilor, umplându-le cu marțieni din flori. Or, dacă ăsta e doar un fucksimil din gândirea ministrului, încercați să vă imaginați cum ar arăta opera sa completă. (“Academia Cațavencu”, nr. 232/1996)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu