Cum se sterg la fund unii profesori de istorie cu momentele de glorie ale neamului romanesc

marți, martie 27, 2018 14:00
Posted in category Istorie

Basarabia, 27 martie 1918La 27 martie 2018, se împlinesc o sută de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara. Evident, o parte dintre profesorii de istorie ai ţării au puternice dureri în fund legat de acest subiect.

În 1918, România a trăit cel mai glorios moment din istoria sa milenară: reîntregirea teritoriilor româneşti. Erau cuprinse într-o singură Ţară cam tot ce se vorbea şi se trăia româneşte. Nordul Bucovinei, cu Cernăuţii lui Eminescu, Basarabia, sudul Dobrogei (Cadrilaterul), Transilvania reveneau acolo unde le este locul: în interiorul graniţelor României. Nu există alt moment mai înălţător pentru această ţară aflată la confluenţa a trei imperii (ţarist, otoman şi habsburgic), care şi-au dorit mereu acest teritoriu al nostru, al românilor.

Ei bine, dacă eşti profesor de istorie, şi¬-ţi iubeşti ţara, le vei insufla elevilor dragostea pentru a fi iarăşi într-o Românie Mare, într-o Românie propsperă, democratică, civilizată şi europeană. Dacă eşti un jeg ordinar, pe care nu-l interesează decât să ia acel salariu, şi nimic altceva, te va durea-n cot dacă elevii ştiu sau nu ştiu – şi nu au de unde să ştie, dacă tu, limbric roşu, nu le spui – ceva, de preferinţă ceva mai mult, despre momentele de glorie ale neamului românesc.

Ştiu un personaj de pe aici pe care, efectiv, nu-l interesează deloc, dar absolut deloc, ce ştiu elevii despre 1 Decembrie sau despre alte momente importante. Imbecilul cu pricina, care, de regulă, se pierde într-o frazeologie găunoasă, în care cuvintele se diluează până la a-şi pierde din semnificaţie, nu are nimic în comun cu arderea adevăraţilor profesori de istorie, cel puţin cei întâlniţi de mine, care trăiesc pentru a aminti, pentru a nu uita, pentru a transmite copiilor, viitoarelor generaţii, faptele de glorie ale înaintaşilor noştri.

Iartaţi-mă dacă am devenit patetic, dar mi-e o scârbă imensă de jegurile pentru care Istoria Românilor este o lecţie predată în sictir, pe care elevii o vor uita peste câteva zile. Dacă te respecţi ca profesor de istorie, repeţi mereu şi mereu despre semnificaţia zilei de 1 Decembrie, despre anul 1918, despre momentele de glorie ale neamului românesc. Dacă eşti un nenorocit pentru care şcoala înseamnă doar un mod de a obţine un salariu, pentru că nu te pricepi la altceva, vei fi acel personaj şters, iar elevii vor şti puţin spre deloc despre momentele înălţătoare – e adevărat puţine, dar sunt şi astfel de momente – din Istoria noastră naţională.

Nici nu ştiţi câte gunoaie se perindă pe la catedrele de istorie, câte creiere spălate de bolşevici, câţi ticăloşi în cuget şi în muget, pentru care Istoria Românilor predată elevilor înseamnă doar nişte fraze dictate în scârbă sau copiate din manual, pe care copii le vor toci, pentru a le uita ulterior. Iar astfel de jeguri fac posibilă ţiganizarea şi îndobitocirea la care este supusă populaţia României de către televiziunile penalilor – “tembeliziuni” este un termen mult mai sugestiv.

Ce poate fi mai nobil decât să sădeşti în mintea unor copii dragostea pentru personajele pozitive ale istoriei noastre şi dorinţa de a retrăi astfel de momente. Asta dacă-ţi respecţi blazonul de profesor de istorie. Dacă eşti o lichea pentru care Istoria României este o poveste oarecare, pe care o spui plictisit şi fără har, doar n-o să te duci în mediul privat să mai şi munceşti, atunci viitorul României nu este de naţiune care-şi cunoaşte trecutul şi se mândreşte ce el, ci de trib ţigănesc fără trecut, fără valori şi, mai ales, fără viitor.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu