Dacă nesimțirea PSD-iștilor e fără margini, răbdarea noastră cum e?

miercuri, noiembrie 26, 2014 20:27
Posted in category PSD = PCR

PSD, ciuma rosieNesimţirea lor. Nesfîrşită. Tot asta vrei?

Nu are margini. Nesimţirea lor de ciumă roşie. Victor fuge în concediu în Dubai, iar Laura Chiriac, la Realitatea, explică live că Viorel are cinci ani la dispoziţie ca să-şi pregătească următoarea candidatură la Cotroceni (what??????), dar trebuie să evite derapajele prin discoteci, cu poze. La tîrgul Gaudeamus, Adrian Năstase, recent depuşcărizat, îşi lansează, alături de Alessandra Stoicescu, Antena 3, o carte de cugetări post-detenţie, dînd lecţii de geopolitică, moralitate şi leadership. Ce să facă, după ce-a văzut, tot la Gaudeamus, că însuşi Ion Iliescu şi-a lansat un nou şi magistral volum, fără să fie barem huiduit, darămite arestat, judecat şi condamnat? Pentru sîngele vărsat, exact, gen decembrie 1989 sau iunie 1990. În acest context, fireşte că Adrian Severin, fără cămaşă de forţă, îţi explică şi el că alegerile din 16 noiembrie au fost o lovitură de stat. Dată de fascistoizi şi legionaroizi, care mai şi trec seara, pe sub geamul lui de euroşpăgar, scandînd “Jos comunismul” şi “Demisia”. Habar n-avînd ce-i aia comunism şi cui îi cer demisia. Doar nu lui Ponta?

Iar tu, în toată treaba asta? Ce zici? Tu, care ai votat legionaroid, prin manipulare fascistoidă. Sau invers, dacă îţi sună mai bine. Tu, care poate de ruşine, văzînd fascistoizii şi legionaroizii din diaspora stînd la cozi infernale ca să voteze, ai lăsat deruta şi te-ai dus pînă la şcoală, să votezi ca ei. Tu, care ai ieşit chiar şi pe stradă, nu neapărat înainte de alegeri, că erau şi mulţi jandarmi, dar măcar după, şi te-ai bucurat că prin votul tău, de om care s-a săturat de jaf, minciună şi batjocură, i-ai dat o şansă ţării tale, adică ţie şi alor tăi. Tu ce zici? Să rămînă PSD la guvernare, cu Ponta cîrmaci? Nu, zău. N-ai cum să zici asta. E simplu: Nu laşi lupul paznic la oi. Nu merge. Ideea e din rural, dar o înţelegi. Urbane, care eşti tu urban. Sau ai uitat de ce-ai votat? Acum două Duminici. Doar atît: două Duminici. Între timp, ţi-a murit Facebooku’? Ţi-a crăpat Twitteru’? Ai rămas fără semnal la iPhone? Nu? Atunci nu-i vezi ce fac? Fix ce au făcut şi pînă acum. E tot ce ştiu. Pentru că e tot ce vor. Cum poţi să nu le ceri demisia? Că singuri, nu pleacă.

Iar 16 noiembrie 2014 a fost degeaba. Asta vrei? Tot asta vrei? Pe bune?

Să rămînă tot ei la putere, să-i vezi pe unde scot cămaşa, zici? O să vezi doar cum te fură, cum te mint, cum te batjocoresc în continuare. Lucrînd de zor ca să-şi acopere jafurile. Cu partidele astea, oricine ar veni în loc, tot nişte nenorociţi ar guverna, zici? Este exact ideea cu care aproape te-au convins să nu votezi cu Iohannis. “E aceeaşi mizerie, staţi acasă – are cine să-l aleagă pe băiatul nostru, Ponta, he, he.” Că tot vorbim de nesimţire. Mizeria cu “aceeaşi mizerie” ţi-au injectat-o fain de tot, prin nealiniaţi perfect aliniaţi. Ca să vină, după război, aceiaşimizeriştii să-ţi spună că ei l-au scos pe Iohannis preşedinte. Ei, tati. Nu tu care ai votat, cînd ei ţi-au spus să nu votezi, că n-are rost. Iar acum, normal, ar vrea şi nişte posturi prin administraţie, drept răsplată. Dar nu despre dînşii e vorba. Are, Slavă Domnului, cine să vină să guverneze absolut nemizerabil. Că tu asta ai spus, cînd ai votat: ţara ta nu are doar mizerabili. Dimpotrivă. Dacă te concentrezi puţin, îţi vin în minte şi nişte nume.

Sau, poate, încă n-o înţelegi prea bine pe aia cu ciuma roşie. Nimic mai simplu. E roşie fiindcă ea şi-a ales culoarea asta. Şi are taman efectele ciumei. La propriu, nu doar la figurat. Demografic, economic, politic, social, cum vrei. Bun, poţi empatiza cu Laura Chiriac, cînd vorbeşte ea, liric, despre “stînga adevărată”, care e cu săracii, nu cu bogaţii. Sau poţi să te întrebi: “Ce-ar face stînga fără săraci?” Mai exact, dacă are interesul să îi scape de sărăcie. Să nu mai fie, săracii de ei, ţinuţi în ignoranţă şi-n mizerie, dependenţi de pomenile de la buget, ca să voteze numai pe roşu. Amintindu-ţi, totodată, că există şi calea cealaltă, singura normală, prin care oamenii scapă de sărăcie muncind şi ajung, clar, majoritari în societate, ca nesăraci. Pragul sărăciei fiind, de pildă, 40.000 de dolari venit anual, la familia cu patru membri. Net.

Cum ar fi, neică? Aproape 12.000 de RON pe lună, pentru tata, mama şi doi copii. La preţuri care, adesea, sînt mai mici decît în România. Sigur, aceea e America. US of A. Unde românii noştri, deşi ştiau rezultatul, au rămas să voteze ca să-ţi dea un mesaj. “Loud and clear”, tare şi răspicat. Nu cu VV of P!!! Nu cu PS of D!!! Nu cu Ponta, nu cu PSD!!! Nu cu ciuma roşie, fraţilor. Ca să fie mai bine şi la noi acasă. Nişte idioţi, nu? La fel ca toţi românii din Occident care n-au uitat adevărul, care nu şi-au uitat ţara, care nu te-au uitat nici pe tine, deşi nu te cunosc. Fără ei, nu era nimic. Vrei să le spui, acum, că s-au înşelat? Că le-ai dat ţeapă? Că au votat doar pentru ca tu să te laşi păcălit din nou? Ponta trebuie să plece. PSD trebuie să plece. Altfel, nu se va schimba nimic. Iar 16 noiembrie 2014 a fost degeaba. Asta vrei? Tot asta vrei? Pe bune?

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Dacă nesimțirea PSD-iștilor e fără margini, răbdarea noastră cum e?”

  1. Puie Monta, un corupt atat de simplu, dupa vorba, dupa port | A șaptea dimensiune says:

    iulie 26th, 2015 at 16:51

    […] Dacă nesimțirea PSD-iștilor e fără margini, răbdarea noastră cum e? […]

  2. „Jos comunismul!”, mai actual ca niciodată | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 2nd, 2016 at 20:08

    […] Dacă nesimțirea PSD-iștilor e fără margini, răbdarea noastră cum e? […]

Adauga un comentariu