De ce rușii trebuie rași de pe Terra

joi, septembrie 18, 2014 17:03

Vladimir Putin, dictatorul RusieiRușii, niște bestii criminale ce au adus, pe unde au trecut, durere, moarte, suferință; cel mai barbar popor (dacă se poate numi popor această adunătură de mujici, mafioți și mafioți-șefi) de pe Terra

Atrocitatile Armatei Rosii

Din judetul Bihor, mai precis Bihorul de Nord (care in septembrie 1940 a fost anexat de Ungaria) au fost deportati peste 1.000 de etnici germani, la ordinul Comandamentului Militar Sovietic din Orosháza (Ungaria), deoarece Kremlinul a considerat ca, in pofida Conventiei de Armistitiu semnata de Romania cu Puterile Aliate, Transilvania de Nord ca fiind teritoriu maghiar ocupat de trupele sovietice. Artificiul juridic introdus de Andrei Ianuarievici Vasinski in art. 19 al Armistitiului lasa o marja larga de interpretare (… ca Transilvania, sau o buna a parte a ei, sa revina Romaniei …).

Ca atare, la 13 ianuarie 1945, in gara principala din Oradea au fost imbarcati etnici germani din satele Tarian, Palota, Seleus, Tauteu etc. cu destinatia Donbass, bazin carbonifer din (Ucraina). Ordinea enumerarii concorda cu marimea grupurilor minoritare germane din aceste localitati. In locuintele parasite au fost mutati colonisti unguri adusi de autoritatile Ungariei in anii 1940-1944. Acestia erau originari din regiuni situate la vest de Tisa si din sudul Slovaciei, teritoriu anexat de Ungaria (in Bihor 40.000 de familii, in Satu Mare 29.000).

Sursa (citeste mai mult)

De ce nu-i vom iubi niciodată pe ruşi. Mărturii cutremurătoare despre sovieticii care ne-au bătut, umilit şi deportat bunicii

Pe data de 9 mai, mapamondul sărbătoreşte Ziua Victoriei în Europa. În această zi, în urmă cu 69 de ani, se semna la cartierul general sovietic din Berlin actul de capitulare necondiţionată a Germaniei, document care a marcat sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial pe teatrul european de război. Sfârşitul războiului a venit la pachet cu pactul secret de la Ialta, care a plasat România sub infama talpă sovietică pentru următorii 45 de ani.

Atrocităţile comise pe teritoriul României de către soldaţii Armatei Sovietice spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial nu reprezintă singurul motiv pentru care, în mentalul colectiv, românii nu-i înghit pe ruşi. Rădăcinile antipatiei, spun istoricii, s-au înfiripat încă din perioada în care teritoriul actual al României se afla în zona de influenţă a Imperiului Otoman.

La est, ţarii Rusiei dădeau semne evidente de tendinţe expansioniste, pe care le-au ascuns sub masca ortodoxiei, de apărători ai popoarelor creştine asuprite de Imperiul Otoman.

Mărturiile deportaţilor în Bărăgan şi Siberia

Fraţii Constantin şi Elena Ciolac (foto jos), ultimii locuitori ai fostei colonii Rubla, înfiinţată de comunişti în anii ’50, în judeţul Brăila, pentru deportarea aşa-numiţilor duşmani de clasă ai regimului, au trăit pe viu prigoana impusă de sovietici. Erau copii când familia lor a fost deportată în Bărăgan, dar acele imagini de coşmar i-au urmărit toată viaţa, chiar dacă atunci nu realizau exact ceea ce se întâmplă. Elena s-a născut în 1943, iar fratele său a venit pe lume în 1949. În urmă cu ceva timp, ei ne-au povestit câteva frânturi din istoria vitregă a familiei. Părinţii celor doi au fugit din calea Armatei Roşii, în 1944, când trupele germane şi româneşti băteau în retragere.

Soldaţii ruşi semănau teroare pe unde treceau. În satele din Bărăgan erau recunoscuţi pentru cruzimea de care dădeau dovadă şi nici măcar pruncii nu le inspirau milă. Frica, panica şi durerea de a-şi vedea apropiaţii dându-şi ultima suflare chiar sub ochii lor sunt doar câteva dintre emoţiile trăite de femeile rămase acasă, în timp ce soţii le erau pe front. „Mi-aduc aminte ca şi când ar fi fost ieri. Am dus în suflet această povară toată viaţă. Lacrimile din inimă nu se mai pot şterge”, povesteşte Maria Anghelache(91 de ani), soţia unui veteran de război. Femeia rememorează tragedia prin care a trecut, după ce doi fraţi au pierit în război, iar bărbatul său a venit acasă grav rănit.

La câţiva kilometri de Slobozia există satul Fundata, localitate ce a fost înfiinţată în anul 1951, în momentul în care au început deportările populaţiei din Banat în Bărăgan. Dintre foştii deportaţi, astăzi mai trăiesc aici 15 persoane. Pentru toţi dramele pe care le-au trăit în urmă cu mai bine de şase decenii au rămas încă vii. Tocmai de aceea în conştiinţa oamenilor deportaţi de la Fundata cuvintele „rus” sau „comunist” sunt sinonime şi înseamnă „durere”. O ştiu cel mai bine soţii Iliuţă (81 de ani) şi Alexandrina Frunză (77 de ani).

An de an, nemţii din Reşiţa comemorează pe 19 ianuarie deportarea celor 10.000 de germani din Banatul Montan în URSS. Mai puţin de 50 dintre foştii deportaţi mai trăiesc şi azi la Reşiţa şi în judeţ. Nicolae Ciurică, luptător anticomunist şi fostul preşedinte al Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din Caraş-Severin spune că cel mai mult bănăţenii au avut de suferit datorită comunismului, impus în România de către ruşi.

Şi Erwin Josef Tzigla, preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din România, filiala Caraş-Severin, spune că ruşii i-au tratat foarte rău pe deportaţii în URSS, peste 10.000 de germani din judeţele Caraş şi Severin fiind deportaţi de către comunişti în Siberia. Luca Nistor a trăit vremuri grele în tinereţea sa iar războiul şi mai apoi prizonieratul şi-au pus amprenta asupra sa. La 93 de ani, bătrânul, care trăieşte în Focşani, are încă mintea brici şi ar fi în stare să-şi vorbească zile în şir despre ororile războiului şi chinurile prin care a trecut.

La 18 ani, a fost înrolat în armată şi trimis pe front. L-a cunoscut personal pe mareşalul Ion Antonescu, căruia îi păstrează un respect deosebit, dar cele mai mari coşmaruri le-a trăit ca prizonier de război al armatei sovietice, în lagărul de la Bălţi. În anul 1944 în Bălţi au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deţinuţi 50. 000 de prizonieri români, germani şi de alte naţionalităţi. Mulţi au decedat din cauza condiţiilor, bolilor sau erau executaţi, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune din preajmă.

Amintirile ruse ale frontului de Răsărit

Doi oameni din Făgărăşi, Rodion Scurtu şi Lisandru Socaciu, au stat ani buni în lagărele din Siberia. Au suferit de foame şi de frig şi nu au uitat niciodată coşmarul din Rusia. Atât Nea Lisandru, cât şi Rodion Scurtu s-au stins. Traumele suferite în lagărele din Siberia au fost atât de puternice încât s-au ferit să povestească prea multe despre ele. „Tata povestea că acolo în lagăr, oamenii sufereau foarte mult că nu aveau ce mânca. De multe ori capul şi coada de peşte erau considerate delicatese.

Tata a leşinat la un moment dat de foame. S-a crezut că a murit. Atunci a fost scos din lagăr şi aruncat la groapa cu morţi. În momentul acela a visat tocăniţa de pui de acasă, s-a trezit din leşin, a găsit ceva apă într-o sticlă şi şi-a revenit. Pentru că s-a văzut liber, a plecat spre casă“, a povestit fiica bărbatului, Lidia Zară. Unul dintre cei mai în vârstă veterani de război din ţară locuieşte la Arad. Crăciun Pantea (foto jos), care a împlinit vârsta de 104 ani, s-a născut chiar în ziua de Crăciun a anului 1909, însă în acte a fost înregistrat pe data de 11 ianuarie 1910. În urma luptelor duse pe teritoriul U.R.S.S., în 26 aprilie 1944 a căzut prizonier fiind ţinut în lagarele de prizonieri de război departe de cei dragi timp de şapte ani, întorcandu-se în ţară din prizonierat pe data de 21 aprilie 1951.

Sursa (citeste mai mult)

Arhivele comunismului: Soarta senatorilor şi deputaţilor basarabeni arestaţi de sovietici în 1940

Deputaţii în Parlamentul României Ioachim Arhip, Ion Samoilă, Hristofor Bulaviţchi şi Iacov Cociorvă sunt alţi patru martiri din Basarabia care au fost capturaţi şi trimişi în gulag sau exterminaţi de către sovietici acum 74 de ani, când URSS a anexat teritoriul dintre Prut şi Nistru.

În vara anului 1940, NKVD s-a năpustit asupra basarabenilor cu tot arsenalul militar de represiune şi experienţa acumulată de lungul celor 22 de ani în URSS. Erau vânaţi, mai ales, intelectualii: învăţători, preoţi, primari, foşti deputaţi şi senatori în Parlamentul român. Niciunul dintre cei arestaţi nu a scăpat fără ani grei de gulag, unii au fost împuşcaţi, iar alţii nu s-au mai întors din surghiun.

Sursa (citeste mai mult)

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “De ce rușii trebuie rași de pe Terra”

  1. Hussein Obama, prietenul invadatorilor și teroristilor | A șaptea dimensiune says:

    august 23rd, 2016 at 18:11

    […] De ce rușii trebuie rași de pe Terra […]

  2. Fărădelegile și crimele oribile comise de Armata Roșie în România | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 25th, 2016 at 14:59

    […] De ce rușii trebuie rași de pe Terra […]

  3. Moștenirea lui Nelson Mandela: Africa de Sud, capitala mondială a criminalității | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 25th, 2016 at 17:14

    […] De ce rușii trebuie rași de pe Terra […]

Adauga un comentariu