Dezvăluiri şocante despre cel mai mare jaf forestier din istoria pădurilor patriei

sâmbătă, mai 9, 2020 14:10

Mafia PSDConform aprecierii specialiştilor din silvicultură, perioada 2001-2003 a guvernării PSD este cea mai cumplită din istoria codrului românesc. Ea poate fi comparată doar cu marea invazie a tătarilor din 1241 sau cu lovitura de stat de la 23 august 1944.

Din motive independente de voinţa sa, Alianţa D.A. (Dreptate şi Adevăr = PNL + PD, n.m.) n-a putut evalua exhaustiv guvernarea PSD, în perioada 2001-2003, pentru că i-ar fi trebuit o enciclopedie ca s-o facă. O să vă spunem noi ce n-a putut evalua nimeni. Vom înzeci evaluările Alainţei, cu privire la guvernarea PSD, cu dezvăluirile noastre.

Dar pentru că tot am ajuns aici, la pădure, o să vă spunem ce-a făcut PSD-ul cu silvicultura, după alegerile din 2000. În primul rând, Adrian Năstase l-a adus pe Ion Dumitru de la Direcţia Silvică Târgovişte, în fruntea regiei Romsilva. Dintre calităţile de Hantătar ale lui Dumitru, zis Cap-de-mort, nu putea lipsi catedra de profesor la Universitatea “Valahia”, despre care vom vorbi; vocaţia de vânător de protocol, despre care o să intrăm în detalii; distrugerea unui sit arheologic în Târgovişte, peste care şi-a făcut locuinţă personală, despre care am scris deja, şi sponsorizarea cu materiale de construcţii şi mână de lucru specializată a vilei din Cornu a premierului (era 2004 – n.m.) Adrian Năstase, despre care iarăşi am scris.

Şi pentru că această dăruire trebuie recompensată cu ceva exemplar, Partidul (PSD – n.m.) şi Năstase l-au desemnat pe Dumitru drept vicepreşedinte al organizaţiei PSD Dâmboviţa. Preşedintele organizaţiei este (era în 2004 – n.m.) deputatul PSD Ion Stan, preşedintele Comisiei de control al activităţii SRI, născut în Nucet, Dâmboviţa. Ce nu face Dumitru pentru Nucetul lui Stan? Că doară dar din dar se face rai.

Prin solicitarea 806/29.01.2004, Comisia de control al SRI a cerut o sponsorizare de un miliard de lei (vechi – n.m.) regiei, cu motivaţia de a sprijini lucrările de restaurare a Mănăstirii Nucet. Pe semnătura lui Stan. Care îi cumpără pe călugări pe banii noştri, ca ei să-l pomenească în slujbele lor şi să-i ureze viaţă parlamentară până la adânci bătrâneţi. Banii publici ai regiei au fost viraţi prin Direcţia Silvică Târgovişte.

Ce nu mai face Dumitru pentru Stan? Îl bagă în ecuaţia privatizării păstrăvăriei “Izvorul Tătarului” din Moroeni. Truchează licitaţia şi respinge dosarele concurenţilor, cărora nu le admite contestaţiile. Până la urmă, păstrăvăria a fost adjudecată de Ion Stan, de Victor Sanda, prefectul Dâmboviţei (prefect PSD – n.m.), şi de Ion Dumitru.

Şi pentru că Dâmboviţa este judeţul lui, pe listele căruia se pregăteşte să candideze la alegerile generale (cele din 2004 – n.m.), Dumitru a deschis larg punga avuţiei bugetare, sponsorizând în dreapta şi-n stânga, cu o dărnicie puternic motivată electoral. A dat 400 de milioane de lei (vechi – n.m.) Crucii Roşii din Dâmboviţa, în numele unei solicitări făcute de Consiliul Judeţean (1573 şi 1574/23.02.2004). Cu banii vor fi ajutaţi copiii şi persoanele defavorizate, prin Crucea Roşie. Iar persoanele defavorizate vor vota partidul care fuge spre roşu.

A uns cu 120 de milioane (lei vechi, la valoarea din 2004 – n.m.) primăria Cornăţelu, la solicitarea din 25 februarie a Direcţiei Silvice, pentru organizarea Festivalului naţional de folclor “Pădure, pădure…”. Care ar trebui să-şi schimbe numele în Pădure, pădure, vai de capul tău, în ce hal te-a adus Dumitru.

A scos 40 de metri cubi de cherestea la solicitarea primăriei Pucioasa (1 martie 2004), pentru repararea acoperişurilor locuinţelor unor nevoiaşi. A căror singură nevoie este să voteze cei trei trandafiri, care le ţin loc de acoperiş. Trandafiri care, o dată la patru ani, trebuie reparaţi şi ei şi unşi cu ulei electoral.

A mituit cu 100 de milioane de lei (vechi, la valoarea din 2004 – n.m.) primăria Băleni (29 martie 2004), pentru repararea locuinţelor unor cetăţeni defavorizaţi. Cărora le vor curge balele la alegeri, după partidul care le-a cârpit sărăcia, după ce tot el i-a adus la sapă de lemn.

A decartat 2904 euro pentru repararea tomografului spitalului judeţean (1 martie 2004). Şi, nu în ultimul rând, şi-a dat 640 de milioane de lei (vechi – n.m.), la 5 noiembrie 2003, pentru amenajarea amfiteatrului Facultăţii de ingineria mediului a Universităţii “Valahia”, unde este profesor. Asta este zero barat, în comparaţie cu ce-a dat de fapt. Şi totul din banii noştri. Şi totul într-un interval de şase luni, de când timpul a început să mroasă irespirabil a alegeri.

Mii de metri cubi de cherestea şi lemn de foc, în valoare de sute de miliarde de lei, au fost daţi pentru: Protopopiatul din Roznov; Episcopia Caransebeşului; Comandamentul Garnizoanei Bucureşti; Mănăstirea Cucuiş-Hunedoara; Federaţia filatelică; Parohia ortodoxă Turda II; Biserica ortodoxă ucraineană; Parroquia ortodoxa rumana “San Constantino y Santa Elena” din Caracas, Venezuela, la solicitarea nr. 20.454/19.09.2003, a cabinetului Teoctist; Societatea cultural-patriotică “Avram Iancu”; Facultatea de Silvicultură Braşov (absolvită de Dumitru); Prefectura Prahova; Consiliul Judeţean Argeş; Seminarul teologic din Caransebeş (fostul loc de muncă al ministrului Ilie Sârbu); Palatul copiilor din Târgovişte; TVR; Direcţia patrimoniu Dâmboviţa.

Pe 11 martie 2004 a dat 400 de metri cubi de lemn, la solicitarea Primăriei sectorului 2, condusă de pesedistul Neculai Onţanu, pentru sprijinirea familiilor aflate în dificultate. Numărul persoanelor fizice mituite de Dumitru cu lemn de foc sau de construcţii este copleşitor (şi mai plâng unii după păduri; le-a ras ciuma roşie, dând pomeni electorale “necăjiţilor”, care, de regulă, sunt leneşi – n.m.). Prcatic fiecare familie momită la modul ăsta de un vicepreşedinte pesedist este un virtual agent electoral al PSD. Avem liste complete şi le putem pune (era în 2004 – n.m.) la dispoziţia autorităţilor dispuse să demareze cercetări în acest sens (în 2004, “autorităţile” însemnau mafioţii din PSD şi, evident, nu s-a întâmplat absolut – n.m.). Legea spune că sensul duce spre porţile PNA (Parchetul Naţional Anticorupţie – n.m.).

Slugărnicia lui Ion Dumitru faţă de Adrian Năstase, care l-a făcut om, îmbracă forme groteşti. Parlamentul a amendat în 2002 Legea 109/1996, a fondului cinegetic şi a producţiei vânatului. În legea veche, care era bună, în articolul 12, era definit fondul cinegetic: 30 de procente în patrimoniul Romsilva, 68 în cel al organizaţiilor vânătoreşti şi două procente de protecţie a fondului destinat cercetării ştiinţifice, procesului de învăţământ şi unor specii valoroase.

La solicitările vânătorilor din componenţa PSD şi cu motivaţia regiei Romsilva, prin Ion Dumitru, articolul 12 a fost făcut varză. El sună acum în aşa fel, încât să nu mai ştie nimeni al cui este vânatul: “Atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare, în sensul prezentei legi, se face de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, cu respectarea dreptului de preempţiune a fostului gestionar, sau prin licitaţie publică”.

Practic, în această situaţie, România este singura ţară din Europa a cărei autoritate silvică îşi defineşte prin lege o proprietate care nu îi aparţine. Majoritatea fondurilor de vânătoare sunt ale regiei Romsilva, dar gestiunea lor o face autoritatea publică superioară, adică ministrul Ilie Sârbu (socrul mitomanului plagiator Viorel Ponta – n.m. – n.m.), care este subalternul lui Adrian Năstase, care este un vânător atât de temut, încât a speriat-o până şi pe Brigitte Bardot, cu numărul de urşi pe care i-a răpus, în numai patru ani.

Şi asta nu e nimic faţă de ce a făcut recent (în 2004 – n.m.) Dumitru pentru stăpânul său Adrian Năstase. Când a încălcat Ordinul 555/27.08.2003 al Ministerului Agriculturii şi Pădurilor, cu privire la “Terenurile din fondul forestier proprietate publică a statului, exceptate de la retrocedarea pe vechile amplasamente”.

Cea mai exceptată pădure este Snagovul, ca arie strict protejată. Ei bine, pe 7 octombrie 2003, Comisia Judeţeană Ilfov i-a pus în posesie pe trei anonimi, cu 30 de hectare de pădure. Una dintre persoane a fost reprezentată prin procură specială de Vasile Păun, care a venit din partea consilierului Remus Truică, al premierului Năstase. Presa are datoria de a desluşi cine este adevărata persoană care a pus mâna pe cea mai bună pădure de la Snagov, indiferent de identitatea indivizilor puşi în posesie.

Şi pentru că a ajuns să lucreze la un asemenea nivel, în care face ceva pe lege, lui Ion Dumitru nu-i mai este frică de nimeni. De exemplu, câtă vreme a fost director în Dâmboviţa, Dumitru a restituit cele mai bune arborete exploatabile pentru furnir. Apoi, i-a obligat pe proprietari să lucreze numai prin firmele agreate de el. Când în zonă a apărut societatea “Prunus” a generalului SRI Gioni Popescu, care a încercat să valorifice personal furnirul, Ion Dumitru a vrut să-l elimine. Cu cinci săptămâni în urmă (în martie 2004 – n.m.), Mircea Geoană a intervenit în scandal, de partea lui Gioni Popescu.

Apoi, lui Dumitru nu i-a fost frică să amâne încasarea unor cecuri de 204 miliarde de lei (vechi – n.m.), de la Direcţia Silvică Suceava, ca astfel clientul PSD, Mârza, preşedintele Consiliului Judeţean, să aibă cu ce să-şi achite alegerile locale. Nici să fracţioneze investiţiile pentru evitarea licitaţiilor, încredinţând lucrările fracţionate unor clienţi politici, prin negociere directă. Nici să crească volumul de cheltuieli de producţie, ceea ce a condus la scăderea profitului.

Nici să falsifice rezultatele economice, astfel încât cele de la Institutul Naţional de Statistică spun una, cele din biroul lui spun alta, iar cruda realitate, cu totul şi cu totul altceva. Realitatea se plânge că valoarea lemnului de foc, cu care se încălzesc (se încălzeau în 2004 – n.m.) 30 de procente din populaţie, s-a mărit cu de patru ori faţă de cea vândută la agenţii economici, pentru industrializare.

Realitatea îi arată cu degetul pe baronii lemnului, singurii favorizaţi de politica dezastruoasă a Romsilva (de fapt, a PSD = ciuma roşie, n.m.), reprezentată de Ion Dumitru: deputatul PSD Culiţă Tărâţă, cu datorii de 1,5 milioane dolari la Romsilva, deputatul PSD Dorel Petru Crăciun, dator 13,5 miliarde lei (vechi, la valoarea din 2004 – n.m.), senatorul UDMR Attila Verestoy sau prefectul (din 2004 – n.m.) judeţului Suceava, Ion Cuşnir. Iar această realitate hâdă a fost patentată de guvernarea PSD. (“Academia Caţavencu”, nr. 647/2004)

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu