Floppy Disk – 50 de ani de la apariţie

marți, iulie 20, 2021 9:07
Posted in category IT

Floppy DiskÎn urmă cu 50 de ani, în 1971, IBM a produs prima dischetă, IBM 23FD, ceea ce a condus la eliminarea cartelelor perforate din industria IT-ului, cartele folosite până la apariţia dischetelor.

Folosirea cartelelor perforate însemna o muncă lentă şi voluminoasă, aşa încât echipa de IT-işti IBM condusă de David L. Noble a propus următoarea soluţie: disc rotativ din plastic flexibil, impregnat cu oxid de fier; pentru a îmbunătăți fiabilitatea, a plasat discul într-un manșon de plastic înconjurat de material care ar putea îndepărta praful în timp ce discul se rotea.

În 1971, IBM a introdus prima dischetă comercială din lume, 23FD Floppy Disk Drive System. A folosit discuri pătrate de 8 inch, care dețineau aproximativ 80 de KB de informaţie. Pe prima dischetă comercială se puteau citi doar date, nu se puteau şi scrie. O unitate specială de la IBM a produs apo discurile care vor fi distribuite către sistemele informatice pentru încărcarea actualizărilor de sistem. Inițial, IBM prima sa dischetă “Magnetic Recording Disk” sau “Magnetic Disk Cartridge”.

Apoi, IBM a numit noul său disc “floppy disk” (dischetă) deoarece era flexibil, spre deosebire de discurile rigide din aluminiu care au apărut înainte.

În 1973, IBM a lansat o versiune rafinată a dischetei de 8 inch numită “IBM Diskette” („Diskette” însemnând un disc mic şi, de asemenea, denumirea indica poziția secundară față de discurile dure dintr-un sistem informatic.). Cu unitatea dischetă de 33FD, numită IBM Diskette, utilizatorii puteau scrie date pe dischetă, precum și să citească de pe acesta, așa că IBM le-a prezentat ca un nou suport.

Noul mediu de citire-scriere IBM Diskette a găsit mai întâi utilizarea în sistemul de introducere a datelor IBM 3740, pe care firma a conceput-o pentru a înlocui sistemele de introducere a datelor „keypunch”, utilizate la momentul respectiv, care ar scrie date pe teancuri de cartele perforate.

Discheta a reprezentat o descoperire substanțială în stocarea datelor computerului, fiecare dischetă echivalând cu aproximativ 3.000 de cartele perforate. În comparație cu teancurile uriașe de cartele perforate, discheta era mică, portabilă, ușoară, ieftină și se putea rescrie.

Companiile concurente au început, imediat după apariţia dischetelor IBM, să creeze unități de dischetă de 8 inch, care să poată citi și scrie formatul de dischetă IBM, și aşa s-a născut un nou standard.

În timp ce erau utilizate inițial pentru sistemele de calculatoare, dischetele au jucat rapid un rol cheie în revoluția computerelor personale (PC-uri) de la mijlocul anilor 1970.

În timp ce unii continuau să folosească cartele perforate (pentru utilizatorii individuali, la început, preţul dischetelor era destul de ridicat) sau casete de stocare, tehnologia dischetelor a continuat să mişte industria IT spre ceea ce vedem astăzi. În 1976, Shugart Associates a inventat unitatea de dischetă de 5,25 inch, care permitea unități de stocare mai mici, mai puțin costisitoare.

Descoperirile pentru PC-uri destinate consumatorilor individuali, cum ar fi sistemul Disk II al lui Steve Wozniak pentru Apple II, au adus stocarea pe dischetă la nivel de masă, la sfârșitul anilor 1970. Deși unele PC-uri ieftine încă foloseau în mod regulat casete de stocare, Floppy Disk au devenit echipamente standard pentru computerele personale de la sfârșitul anilor 1970. În 1981, IBM PC 5150 a fost livrat cu două unităţi Floppy Disk interne, de 5.25 inch, consolidând utilizarea dischetelor în industria IT.

Pe parcursul a patru decenii, zeci de producători au experimentat diferite formate de dischete. Iată o listă cu câteva dintre cele mai notabile, inclusiv câteva pe care le-am menționat deja.

  • 8-inch Magnetic Disk Cartridge (1971): când au fost introduse de IBM, primele dischete de 8 inch dețineau doar 80 KB de date și nu au fost concepute pentru a fi scrise de utilizator. Dar au setat șablonul copiat de formatele ulterioare de dischetă.
  • 8-inch IBM Diskette (1973): primul sistem de dischetă de citire-scriere de la IBM a fost lansat odată cu sistemul de introducere a datelor IBM 3740. Dischetele inițiale puteau conține aproximativ 250 KB de date. Mai târziu, formatele de dischete de 8 inch ar puteau conține până la 1.2 MB de date.
  • 5.25-inch (1976): inventate de Shugart Associates, dischetele inițiale de 5.25 inch puteau conține doar aproximativ 88 KB de informaţie. Până în 1982, o dischetă de 5.25 inch putea conține 1.2 MB de date.
  • 3-inch (1982): ca proiect comun între Maxell, Hitachi și Matsushita, „Compact Floppy” de 3 inch a fost livrat într-o carcasă dură și a păstrat inițial aproximativ 125 KB (format pe o singură față), dar ulterior a fost extins la 720 KB. A fost folosită în procesoarele de text și computerele Amstrad, dar nu s-a răspândit niciodată în SUA.
  • 5.25 inch Apple FileWare (1983): acest format special de dischetă de 5.25 inch a fost utlizat numai pe computerul Apple Lisa şi putea conține aproximativ 871 KB de date. Apple a întrerupt apoi utilizarea acestui model de dischetă, în favoarea unităților Sony de 3.5 inch, folosit în modelele următoare.
  • 3.5-inch (1983): mai multe companii au livrat primele dischete de 3,5 inch pe baza unui design Sony care ar putea conține 360 KB în configurația sa unilaterală sau 720 KB față-verso. Versiunile ulterioare puteau stoca până la 1.44 MB sau 2 MB de date.
  • 2-inch (1989): în 1989, atât Sony, cât și Panasonic au lansat formate de Floppy Disk de 2 inch, care s-au folosit în procesatoarele de text japoneze, camerele video statice și, în special, laptopul Zenith Minisport. Formatul Sony putea conține 812 KB de date, iar Panasonic, 720 KB.
  • 3.5 inch Floptical (1991): Dezvoltat de Insite Peripherals, acest format obscur a folosit discuri speciale similare cu dischetele de 3.5 inch, care puteau conține câte 21 MB fiecare, datorită tehnologiei optice care a crescut densitatea pistelor.
  • Zip Disk (1995): Zip-ul de 100 MB Iomega a devenit un standard alternativ pentru dischetă la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000. Modelele ulterioare dețineau până la 750 MB de date.
  • 3.5 inch Imation SuperDisk (1996): ultimul suport al formatului de dischetă de 3,5 inch a venit sub forma acestui disc magnetic de 120 MB care a extins capacitatea de stocare datorită tehnicilor de urmărire cu laser. În 2001, Imation a lansat o versiune de 240 MB a discului. Ca bonus, unitățile SuperDisk pot citi și dischete obișnuite de 3.5 inch.

Floppy Disk ca pictogramă (iconiţă)

Cu atât de mulți oameni care foloseau dischetele pentru a stoca datele computerului în anii 1980 și 1990, software-ul din era GUI a început să reprezinte actul de salvare a datelor pe disc cu o pictogramă ce reprezintă o dischetă. Zeci de ani mai târziu, tendința persistă în programe precum Microsoft Word și Microsoft Paint.

Sfârşitul erei Floppy Disk

După introducerea unității CD-ROM în anii 1980 și folosirea sa în masă în anii 1990, apariţia stick-urilor USB etc., formatul Floppy Disk de 1.44 MB de 3.5 inch părea condamnat la sfârșitul anilor 1990. Dar formatul s-a menținut mult mai mult decât se aștepta oricine, livrându-se în mod regulat în PC-uri până la mijlocul anilor 2000, datorită rolului său tradițional de a oferi actualizări BIOS plăcilor de bază pentru PC și ca o modalitate ieftină de distribuire a driver-elor de dispozitiv pentru perifericele PC.

Apple a făcut o mișcare decisivă împotriva dischetei în 1998 odată cu lansarea iMac, care a omis în mod controversat orice fel de unitate de dischetă pentru prima dată în istoria Macintosh. În acel moment, Apple a presupus că oamenii ar putea transfera fișiere prin rețele LAN, CD-ROM și prin Internet – iar compania avea în mare măsură dreptate. Fără vechea dependență de actualizările BIOS de pe dischetă, Mac a fost liber să-și taie legăturile cu Floppy Disk mai devreme decât majoritatea.

În timp ce unii oameni foloseau încă dischete pentru transferuri rapide de date până la sfârșitul anilor 2000, sfârșitul comercial al dischetei venise în sfârșit. În 2010, Sony a anunțat că va înceta producția de dischete în martie 2011 din cauza scăderii cererii și astăzi, nimeni nu fabrică dischete sau unități de dischetă.

Cu toate acestea, utilizările vechi ale dischetelor rămân. În 2019, unele sisteme de arme nucleare din Statele Unite se bazau încă pe dischete de 8 inch pentru a funcționa corect, deși au primit recent o actualizare fără dischete. În august 2020, s-a raportat că avioanele Boeing 747 primesc în continuare actualizări de software critice pe dischete de 3.5 inch. De ce au rămas cu ele? Pentru că sunt o tehnologie fiabilă, cunoscută, încorporată în sisteme critice, care nu sunt ușor de schimbat fără a pune în pericol vieți.

Astăzi, mulți pasionați de computere de epocă folosesc încă dischete pentru amuzament. Dar, dacă aveți în continuare date importante pe dischete, este cel mai bine să le copiați în formate mai moderne, deoarece dischetele vechi pot pierde date în timp din cauza deteriorării sau pierderii încărcării magnetice de pe suprafața dischetei.

Oricum ar fi, la 50 de ani de la lansarea dischetelor, este uimitor cât de mult a contribuit Floppy Disk la evoluţia tehnologiei.

Citeşte şi articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu