A șaptea dimensiune

Comunismul avea trei clase sociale mari, din care numai una lată: muncitorimea. Aceasta, la rându-i, se compunea din pături, cuverturi şi carpete. Când societatea trebuia definită altfel decât prin limbajul ales al manutanţei, se recurgea la cel botanic.

Minerii n-au fost niciodată mai mult decât o ramură. În marea lor majoritate, moldoveni alungaţi de sărăcie spre locuri unde nu se cerea carte, ci numai un cazier încărcat, ca să aibă Miliţia şi Securitatea ce citi, când se săturau de lecturat Kant şi Hegel.

Minerimea a fost creată ca forţă socială de-a curmezişul în cei 9 ani (primii de după 1990 – n.m.) în care somnul naţiunii a mai născut şi alţi Cozma. Dacă minerii cer (cereau la Mineriada din 1999 – n.m.), ca să accepte în continuare condiţia de privilegiaţi ai mizeriei, 10.000 de dolari, două hectare de pământ, o pensie pe viaţă de 500 de dolari şi alte 30 de şantaje mici şi mijlocii, e pentru că nimeni nu s-a gândit să-i plătească în lire turceşti, ca să-şi construiască viitorul, ca noua clasă negustoare, pe relaţia Istanbul.

Devenită, din pătură naţională sacră, cuvertură pentru politicieni, minerimea nu se lasă până n-o să piardă deodată ceea ce putea să recâştige în rate: stima noastră şi mândria!

Eroarea e că se vorbeşte de mineri ca despre o masă, când, de fapt, ca toţi cetăţenii României, e vorba de nişte mii de persoane: unele cu scaun la cap, altele cu scaun numai la fund, iar alţii, tineri şi neliniştiţi pe degeaba, fără scaun, de vreme ce n-au deloc cap.

Omul, dacă nu devine persoană cu nume şi buletin, nu se cheamă mulţime, ci hoardă. Numai cifrele fac mulţimi. La oameni, cei care se ascund într-un număr se numesc forţă stihinică sau situaţie penală.

Nenorocirea, cu toate guvernele noastre logaritimice, e că împart ţara, câte-o porţie la fiecare miner, în loc să trimită în fiecare oraş, comună, târg sau moşie câte o porţie suportabilă de mineri.

La soluţii globale, minerii fără nume vor răspunde întotdeauna cu greve umorale şi silnicii sociale.

Când se vorbeşte de mineri, eu îl văd pe adventistul Agrigoroaie (un caz de prin anii 1990 – n.m.), cel care a făcut nouă copii în numai două camere. Dacă nu-i ia nimeni femeia de sub el, încă mai face şi pleacă la Bucureşti cu bâta, să-şi ceară drepturile! (“Academia Caţavencu”, nr. 373/1999)

Citeste si articolele:

• La mineriada din 1991, SPP-ul KGB-istului Iliescu a folosit substante toxice de lupta interzise prin Conventia de la Geneva
• De ce Ion Iliescu nu este judecat pentru crimele de la Mineriada din iunie 1990?
• După ce au izolat România de lumea civilizată, gorilele bolşevice se pregătesc de o nouă mineriadă
• Unde s-au dus banii de spitale si autostrazi: in subventionarea minelor nerentabile si a minerilor teroristului Miron Cozma
• Militieni si procurori care i-au ajutat de mineri si securisti sa distruga imaginea Romaniei