20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti

luni, decembrie 14, 2009 16:35
Posted in category Istorie

Elena Ceausescu, Ion Iliescu, Nicolae CeausescuCizmarul oltean Ceauşescu, ce a îngropat România în izolare, a mizat întotdeauna pe lipsa de reacţie a “boborului”, ştiind că, dintre trei români, unul era turnător la Securitate. Şi tocmai Securitatea i-a făcut felul în 1989.

Numai că pe securişti nu capitalismul i-a fascinat, ci dorinţa de acaparare a avuţiei naţionale, dorinţă reprimată de stalinismul fostului dictator. Pentru fosta nomenclatură comunistă şi foştii securişti, nu idealurile Doinei Cornea sau ale lui Paul Goma îi animau, ci frustrarea că ei sunt în umbra unui agramat fără viziunea corectă a realităţii.

Aşa se face că, după decembrie 1989, puterea acaparată de neocomunişti, cu ajutorul teroriştilor, n-a mai fost cedată niciodată. În ciuda aparentei lor înfrângeri, criza politică actuală a României este dovada clară că fără acceptul neocomuniştilor greu se guvernează această ţară. Iată şi câteva momente în care poporul a încercat să le smulgă ţara din mâini. Rareori au reuşit, iar atunci când s-a întâmplat a fost pentru o scurtă perioadă de timp şi niciodată integral.

  • În prima parte a anului 1990, tinerii încearcă recuperarea puterii din mâinile eşalonului II al PCR. Ilici Iliescu aduce minerii şi România se scufundă în bezna izolării.
  • În 1996, după 7 ani de stagnare şi distrugere a ecomomiei naţionale, cu o Românie în pragul colapsului financiar, este ales preşedinte Emil Constantinescu, în mandatul căruia debutează negocierile de aderare la UE. Neocomuniştii nu se lasă. În cei patru ani de mandat au loc evenimente care aveau să-l discrediteze definitiv pe Constantinescu, chiar dacă vinovaţii sunt neocomuniştii şi securiştii. Astfel, cade FNI-ul, iar acest lucru se datorează lui Sorin Ovidiu Vîntu şi grupului de securişti din jurul său. În 1999 are loc ultima mineriadă sprijinită pe faţă de securiştii din PRM şi pe la spate de neocomuniştii din PSD. În plin dialog cu NATO, neocomuniştii din PSD îl sprijină pe Miloşevici, criminalul de război care a îngrozit lumea civilizată. Rezultatul a patru ani de ofensivă neocomunistă este dispariţia PNŢCD-ului (urmaşul Partidului Naţional Român din Ardeal, cel care a înfăptuit Marea Unire alături de alte forţe româneşti) şi ajungerea în turul doi al alegerilor prezedinţiale din 2000 a poetului Securităţii, Vadim Tudor.
  • În 2000, neocomuniştii revin la putere. Urmează patru ani de cenzură a presei, de apariţie a baronilor locali, de vindere pe nimic a economiei naţionale, de îmbogăţire rapidă a membrilor castei neocomuniste. Sunt readuşi în funcţii membri de marcă a nomenclaturii comuniste, de la Octav Cozmâncă la turnătoarea Rodica Stănoiu.
  • În 2004, neocomuniştii pierd alegerile. Urmează cinci ani de ofensivă, în special mediatică, plus o tentativă eşuată de înlăturare a Preşedintelui României. Marile procese de corupţie sunt blocate de un parlament dominat de neocomunişti şi securişti. Ei sunt deasupra legii. Orice încercare de aplicare a acesteia este asociată cu intervenţia politică. România are probleme grave la UE din cauza blocării actului de justiţie de către neocomunişti.
  • În 2009, neocomuniştii şi securiştii aruncă România într-o criză politică, fără să le pese de oamenii acestei ţări. Pentru ei ciolanul este totul. Nu pot concepe să iasă definitiv din istorie. Nu pot înţelege că vremea lor a trecut. Pentru răul făcut României nu vor plăti niciodată. Pentru binele acestei ţări au plătit alţii: copii din 1989 au fost ucişi de cei care, după aceea, au acaparat domeniul public din România. N-au avut măcar minima decenţă să nu devină persoane publice. Cum ar fi arătat România fără comunişti în posturi publice după 1989?

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

8 Responses to “20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti”

  1. Liberalii roşii şi în dungi (II) | A șaptea dimensiune says:

    februarie 2nd, 2015 at 19:46

    […] 20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti […]

  2. Un material care nu va apărea niciodată la Antenele securistului Voiculescu | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 13th, 2015 at 10:58

    […] 20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti […]

  3. Ce “modeşti” sunt lacheii securistului Voiculescu | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 13th, 2015 at 11:21

    […] 20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti […]

  4. Când ţi se amputează 23 de ani din viaţă nici nu doare | A șaptea dimensiune says:

    august 5th, 2015 at 14:25

    […] 20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti […]

  5. Bugetarii şi pensionarii plătesc preţul neaplicării rezultatelor Referendumului din noiembrie 2009 | A șaptea dimensiune says:

    august 6th, 2015 at 18:46

    […] 20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti […]

  6. Cum au petrecut unii români ziua de naştere a lui Ion Iliescu | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 7th, 2016 at 19:18

    […] 20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti […]

  7. KGB-istul Ion Iliescu punea tortionari comunisti sa scrie despre crimele comunismului | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 7th, 2016 at 19:44

    […] 20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti […]

  8. Pentru unii, un preşedinte bun este un preşedinte mort | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 11th, 2016 at 18:10

    […] 20 de ani într-o Românie a neocomuniştilor şi foştilor securişti […]

Adauga un comentariu