A șaptea dimensiune

Tăcerea mişeilor

După 15 ani, presa se află într-un moment deplorabil în care aproape nimeni nu-ţi mai poate garanta libertatea de exprimare. Bănuiesc că economia va merge şi singură în boule de neige, integrarea se va face cu de-a sila şi la mâna a doua (vorba unui titlu din ziarul Ziua: „Germania şi Franţa târăsc România în UE”), clasa mijlocie o să mai supravieţuiască în timpul săptămânii cu o şpagă, două, după care o să plece la schi, şase milioane de pensionari o să aştepte liniştiţi mărirea pensiilor, iar studenţii o să viseze la ospătăria occidentală. În schimb, jurnaliştii români or să rămână aici, unde li se mai pregăteşte ceva. Partea a doua din Tăcerea mieilor.

Cel mai puternic adversar al presei a câştigat alegerile cu ajutorul presei (este vorba de alegerile parlamentare din 2004, unde PSD = ciuma roşie a avut ce mai mare procent – n.m.).

Cel mai neîmpăcat duşman al informaţiei (PSD – n.m.) a fost ales de către cei mai neinformaţi alegători.

Într-o discuţie cu cyborgii de la butoanele Puterii PSD-iste despre formele sud-americane de control pe care aceştia le exercită asupra televiziunilor, toţi mi-au răspuns rânjind în stilul lui Alin Teodorescu: cine nu vrea nu cedează sau au şi ei interese.

Cu ce-au fost ameninţaţi cei care consideră că jurnalistica sub guvernul Năstase se reduce la biletul lui Ogică sau braconarea unei căprioare? Cu zeci de milioane de dolari.

La ce-au cedat artizanii media care primesc liste albe cu oi negre de opinie şi telefoane scurte de îndrumare în întocmirea jurnalului de seară? La afaceri neruşinate cu banii contribuabililor.

Mania cenzurii subvenţionate a ajuns atât de ticăloasă încât oamenii lui Năstase au indicat prin telefon ca moartea membrului PUR (partidul securistului Dan Voiculescu – n.m.) survenită în timpul discursului lui Adrian Năstase la congresul partidului-antenă să nu fie dată pe post.

Psihologia maniacală a ingerinţei totale l-a făcut pe însuşi candidatul albastru (Adrian Năstase – n.m.) să sune în timpul unui jurnal pentru a schimba dracului culoarea portocalie a exi-poll-ului!

Presiunea intervenţionistă a fost atât de mare în această campanie electorală (pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din noiembrie-decembrie 2004, n.m.) încât, în timpul unei discuţii în direct cu candidaţii opoziţiei (opoziţia la Puterea PSD-istă, n.m.), crainicul, nemaisuportând urletele producătorilor în cască, şi-a smuls pur şi simplu în direct „urechelniţa”.

După un talk-show la care am fost invitat şi unde am vorbit răspicat despre fărădelegile inghinale ale guvernului PSd, premierul Adrian Năstase s-a enervat atât de tare încât a transmis prin intermediar ordinul de a mi se interzice orice viitoare apariţie pe acel post de televiziune.

Televiziunile s-au transformat prin politica faptelor într-o frizerie a făptuitorului din care informaţia nu va mai ajunge inexorabil la marele public, aşa cum anesteziat îşi închipuie şeful Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu.

Ba mai mult, trăim într-o epocă în care nici măcar culorile nu mai ajung indubitabil la marele public. Şi, vorba impetuosului Cătălin Tolontan, redactorul-şef (din 2004 – n.m.) al Gazetei Sporturilor, ce presă (ţară) mai e aceea în care de dosarele Securităţii se mai ocupă doar o revistă de unor şi o gazetă de sport?!

De aceea, când văd câte o insurgenţă ca aceea a redactorului Alexandru Costache din Departamentul de Ştiri al TVR, încep să cred că nu totul e pierdut şi că nu toţi vând adevărul sau frumosul pe un neaoş ce mă bag eu, nu stau bine unde sunt?! (Liviu Mihaiu, „Academia Caţavencu”, nr. 678/2004)

Citeste si articolele:

• Cenzura presei în perioada dictaturii PSD-Năstase (I)
• Cum a distrus mafia PSD-ista combinatul siderurgic, Sidex, Galati
• Cum a fost jefuita Romania prin hotarari guvernamentale secrete ale guvernelor PSD
• Adrian Năstase a preluat, personal, controlul jafului forestier
• Amintiri din perioada dictaturii mafiotului PSD-ist Adrian Năstase