A șaptea dimensiune

De la Găgeşti la Bârca, ne rânjeşte Dej cu hârca

Prin 1999, Ion Cristoiu, baronul roşu al presei româneşti, fostul mic activist din ograda lui Nicu Ceauşescu, a hotărât că patruzeci şi ceva de ani de comunism nu sunt de ajuns, aşa că ne-a aruncat în obraz cu produsul cel mai abject al stalinismului, poetul Mihai Beniuc (1907 – 1988). Obiectul despre care credea Cristoiu că avem nevoie are un nume: “Sub patru dictaturi. Memorii. 1940 – 1999” (sîc!) şi a apărut, evident, la editura “Ion Cristoiu”.

Faptul că Beniuc a publicat în 1959 un roman, în parte autobiografic (“Pe muche de cuţit”) în care îl pune la zid pe poetul (un duşman al poporului, pe vremea aia) Lucian Blaga, hai să zicem că nu mai contează. Numai că Beniuc, “unul din marii noştri poeţi naţionalişti” (citat din Cristoiu), este cel care a introdus cultul personalităţii, în literatura română. În 1951 a publicat la “ESPLA”, într-un tiraj de 10.000 + 100 exemplare, volumul “Cântec pentru tovarăşul Ghe. Gheorghiu-Dej”. Cităm: “Acela-i însuşi Gheorghiu-Dej (…) / E muncitor, pe cât se spune, / Dar când începe să vorbească, / Te’ ntrebi la ce’ nvăţaşi în şcoală / Atâta carte franţuzească?” Ne întrebăm şi noi, ca Beniuc, de ce dracu’ a mai fost Ion Cristoiu la şcoală? (“Academia Caţavencu”, nr. 412/1999)

Citeste si articolele:

• Vuvuzelele FSN-ului: Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Rosca Stanescu, Bogdan Chiriac
• Sorin Roşca Stănescu, turnatorul la Securitate si infractorul de dupa 1989
• Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (V)
• Ion Cristoiu, virful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revolutiei
• Cum se închinau Securității vedetele dictaturii comuniste