Cum a apărut Monumentul Revoluţiei Române
miercuri, martie 18, 2020 8:20
Ghiduşia sticlarului Ghilduş insultă ghilda sculptorilor
Imaginează-ţi că te cheamă Alexandru Ghilduş, că ai fost preşedinte UAP (Uniunea Artiştilor Plastici), că eşti sculptor în sticlă optică, că eşti profesor la Academia de Arte şi prieten cu Ion Iliescu, cu care te pupi în bărbi la parastasele naţionale.
Imaginaeză-ţi că, dacă eşti amicul preşedintelui (era 2004 şi pe atunci criminalul KGB-ist Ion Iliescu era preşedintele României – n.m.), nu contează că nu există sculptori în sticlă în afară de tine, dar dacă eşti în graţiile lui Iliescu, care este cel dintâi revoluţionar al ţării, înseamnă că ai toate şansele să câştigi fără licitaţie concursul de machete pentru realizarea ansamblului comemorativ “Glorie eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din decembrie 1989”.
Încearcă să rememorezi că printre condiţiile de participare la un concurs din lumea civilizată se ţine cont de: obiective, iniţiatori, tip concurs, participanţi, calendar, modalităţi de înscriere, documentaţie, etape, prezentare lucrări etapizate, juriu, criterii de jurizare, dispoziţii finale şi tranzitorii.
Adu-ţi aminte că la concursul pe care tocmai l-ai câştigat nu se cunosc următoarele: numărul şi identitatea participanţilor, modalităţile de înscriere, documentaţia, componenţa juriului, criteriile de jurizare şi dispoziţiile finale.
Încearcă să ţii cont de faptul că locaţia monumentului a fost arvunită în urmă cu câţiva ani unui colectiv de sculptori, care a câştigat un concurs internaţional, la care s-au acordat deja premii.
A învins, prin şmecheria pusă la cale de oficina Culturii, sticla ta optică din care ai confecţionat miile de plachete şi cupe ale parastaselor naţionale şi opacitatea unui sistem care ne-a siderat pentru a mia oară.
A câştigat macheta ta, pe care oricât ne-am strădui s-o reabilităm, tot n-am reuşi s-o comparăm decât cu un pion de şah, cu care i-ai făcut mat pe confraţii din breaslă, neobişnuiţi cu asemenea maniere de şarpe de sticlă.
Imaginează-ţi, domnule Ghilduş, că partida nu e totuşi terminată, că revoluţia bunului şimţ continuă şi că până la urmă victoria unei asemenea revoluţii te va devora cu sticlă cu tot, chiar dacă împărtăşeşti o altă optică. (“Academia Caţavencu”, nr. 643/2004)
Citeste si articolele:
