A șaptea dimensiune

La cumpăna dintre ere, practic la trecerea într-un nou mileniu, eşecul politic al dacilor exasperase deja întregul Occident. Şi cum “întregul Occident” însemna pe atunci Roma, romanii era pe deplin nesatisfăcuţi de îndărătnicia dacă. Sub presiunea economiei slab performante, strămoşii noştri din Cămpia Getică năvăleau călare în sud, unde se aflau pe atunci structurile europene […]

Cu regi cam proşti, dar cumsecade, care trăiesc şi mor discret. Legenda spune că un centurion i-a adus lui Crassus rămăşiţele lui Dapyx, concentrate, pentru identificare, în două elemente simbol: capul şi mâna dreaptă. Contemplând decăderea fizică a micului rege dac, Marcus Licinius a avut o revelaţie: la parametrii ridicaţi ai maşinii sale de război, […]

Cu puţin înainte ca era noastră să debuteze în istorie, în acea perioadă de idealism ecologic şi prosperitate biologică, frumosul pământ al Dobrogei era divizat în trei regate gete. Roles, Dapyx şi Zyraxe, cei trei regişori care deţineau puterea executivă, fiecare în treimea lui, se declarau în mediile dace prieteni mutuali, aliaţi militari, cuscri, gineri […]

Între micii regi ce răvăşeau toposul dacic prin crizele lor de personalitate militară se detaşează figura luminoasă a lui Scorillo. Lumina venea desigur de la pălălăile ce cuprindeau frecvent structura lemnoasă a cetăţilor din regatele vecine şi scotea în evidenţă, oricât de neagră ar fi fost noaptea atacului prin surprindere, surâsul de satisfacţie al regelui […]

După ce marele Burebista a coborât la strămoşi, puterea geţilor s-a fărâmiţat în opt. Cinci optimi din puterea de odinioară reveneau celor cinci regate din Dacia Mare, în timp ce restul de trei optimi era disputat de alte trei mini-regate dobrogene. Din nefericire, însă, totalul optimilor însumate militar nu mai dădeau ca pe vremuri cifra […]

Ajuns cu povestitul istoriei românilor aici şi văzând zorii Evului Mediu mijind sfios, povestitorul tăcu. Tăcu şi începu să scrie un episod de tranziţie, între epoca marilor migraţii şi cea a micilor incursiuni de pradă. După cumani şi pecenegi au urmat aşadar tătarii şi turcii. Numai că aceşti noi năvălitori n-au constituit niciodată un aport […]