A șaptea dimensiune

Cu puţin înainte ca era noastră să debuteze în istorie, în acea perioadă de idealism ecologic şi prosperitate biologică, frumosul pământ al Dobrogei era divizat în trei regate gete. Roles, Dapyx şi Zyraxe, cei trei regişori care deţineau puterea executivă, fiecare în treimea lui, se declarau în mediile dace prieteni mutuali, aliaţi militari, cuscri, gineri şi cumnaţi – pe scurt, tot ceea ce îngăduiau moravurile şi normele matrimoniale ale vremii. O aşa apropiere monarhică şi o cunoaştere reciprocă atât de profundă i-a pus pe cei trei amici regali în situaţia de a-şi afla unul altuia averile în detaliu. De aceea, dovezile de prietenie declanşate din cauza acestei intimităţi n-au întârziat să apară.

Astfel, în anul 28 î.e.n., Dapyx îl atacă pe Roles după culesul viei şi-l deposedează de recoltă într-un frăţesc atac prin surprindere, desfăşurat, potrivit obiceiului, noaptea, în superioritate numerică. Roles, însă, ca orice dobrogean get-beget, cultivă relaţii duplicitare cu toţi vecinii săi. Dintre vecini, cel mai mult îl apreciau legiunile lui Marcus Licinius Crassus, care administra prada în provincia Moesia. Crassus era guvernatorul Macedoniei şi gusta din plin dovezile de prietenie dobrogeană blondă, trimise de Roles, printre nisetri, mied, dropii, caviar, cash şi hidromel.

Pentru că tot se afla în zonă cu prilejul unui război de duzină cu bastarnii, Marcul Licinius s-a oferit să-şi scoată amicul get din impas, altfel spus, din asediu. Legiunile Romei i-au împrăştiat rapid pe dacii lui Dapyx şi l-au izolat pe rege în cetatea lui. După o rezistenţă eroică şi complet inutilă, asediul e tranşat de obişnuitul trădător get, care, în nemernicia lui, ca un câine turbat, muşcă mâna care l-a hrănit şi indică romanilor poarta de serviciu.

Într-o avanpremieră la fapta lui Decebal, Dapyx şi apropiaţii lui iau parte la o festivitate de sinucidere colectivă într-o peşteră celebră, rămasă necunoscută până în zilele noastre. Legenda zice că de partea lui Dapyx au luptat şi femei. Amazoanele alcătuiau, cică, în general trupe neregulate, deşi mulţi romani se lăudau la beţie că n-ar fi tocmai aşa.

Una peste alta, Roles şi-a văzut cuscrul făcut pulbere cu sprijin de gintă latină şi, din acest moment până la episodul viitor, i-a rămas puţin timp pentru a scăpa şi de celălalt rege-cumnat. (“Academia Caţavencu”, nr. 469/2000)

Citeste si articolele:

• Scorillo, 40 de ani pe tronul regatului geto-dac
• Şapte regi şi-o vale-adâncă
• Plânge ţara, se căinează şi se smiorcăie ca trista: vremi nasoale se anunţă după domnu’ Burebista
• Despre cum regele get a băgat bani la buget
• Burebista i-a scos pe geţi din starea de beţie continuă