A șaptea dimensiune

Război şi pace

Două lucruri îmi vine să comentez când stau şi mă uit îngândurat la fenomenili care să desfăşoară peste capu’ meu, în iadu’ capitalist dă la suprafaţă: pacea dîn Igozlavia şi războiu’ dă la noi. Mai întâi că dă pace vorbitără mai alantăieri cu tovarăşu’ Tito şi mi-a zis că nu ţine. “Nu ţine, tovarăşu’ Ceauşescu, zice. Nu mă duci dumneata pă mine, că te-nteresează pacea în v’un fel! Crezi că nu te-am văzut cum aplaudai când a început bombardamentele şi-i ziceai lu’ tovarăşa Lenuţa că poate intervine ruşii şi dezgroapă trecutu’? Crezi că nu te-am văzut cum te furişai noaptea afară să faci cu mâna la avioane?” “Nu zic că pacea nu-i bună, tovarăşu’ Broz, i-am întors-o io pă loc. Ie bună, nu zic nu, cu condiţia să-ţi aducă şi ceva câştig. Uite, io, când l-am împăcat pă Arafat şi pă restu’ arabilor între ei, m-am ales cu poze pă toate ziarili dîn lume. E drept, am cam exagerat cu reconstrucţia după conflict, adică am construit mai multe combinate decât putea ei să ne dea vreodată bani. Da’ nu-i cu supărare, că nici ei nu mi-a plătit, da’ nici alea n-a mers vreodată!” Io zic pă asamblu că ie bine că-i pace-n Igozlavia. Poate-aşa să mă regrete mai mult cetăţenii, când o vedea că nici pă sârbi nu-i mai ajungem, când o-ncepe NATO să le repare ţara.

În a doua problemă la care m-am gândit, şi anume situaţia internă grea a României, doresc mai întâi să-i asigur pă toţi cetăţenii că, pă vremea mea, vinovaţii dădea socoteală sută la sută. Aşa, ăştia după ce-a făcut ieconomia praf, iese bine-mersi dă la conducere, trece la opoziţie, ce dracu’ o mai fi şi aia, şi stă liniştiţi, aşteaptă să le vie rându’ iar. Noo, tovarăşi, io-i mâncam fripţi, dacă făcea poporu’ dă râs! A, să fi rezultat realizărili proaste de pe urma indicăţiilor, ierea cu totu’ alceva, că de, oameni suntem. Da’ să fi făcut ei dezastru’ ăsta dă capu’ lor, ierea vai dă mama lor, la zid îi puneam! Şi să nu-mi zică mie cineva că-i pedeapsa cam mare, că când sabotezi ieconomia naţională şi faci genocid să moară populaţia dă foame, n-ai cum să scapi doar cu puşcărie. Întrebaţi-mă pă mine, că am ceva iesperenţă! (“Academia Caţavencu”, nr. 394/1999)

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XIV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XIII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XI)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (X)