Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XLVI)
sâmbătă, februarie 8, 2025 19:35
Ce se mai întâmpla pe Terra, în luna aprilie a anului 2005, citim mai jos.
Foamea nu îşi arată colţii doar la noi (în 2005, România nu era membră UE, fiind ţara şpăgarilor daco-geţi „liberi” – n.m.), în România, ci şi în alte judeţe, pardon, ţări. De exemplu, un chinez, probabil sătul de atâta orez cu soia (la ei încă mai e comunism, pentru cei care nu ştie şi nici nu cunoaşte care este), a jefuit, şi nu pentru bani, o cofetărie din Changchun, provincia Jilin. Foamea scuză mijloacele, dar nici chiar aşa, cum a făcut săracul chinez. Ameninţând personalul cofetăriei cu pistolul, a cerut două prăjituri, după care a fugit. Nedumerit de ciudatul jaf, managerul localului nu a chemat poliţia. Însă peste zece minute jefuitorul s-a înfăţişat din nou, cerând alte două prăjituri. Enervat, managerul a sunat poliţia. După o jumătate de oră, pe când poliţia se afla acolo, hoţul a sosit din nou, cerând alte două prăjituri. Luat la întrebări, el a răspuns la început că e din altă ţară, dar după aceea a recunoscut că îi era foame. Probabil că pisicile şi câinii nu erau încă în sezon, iar şobolanii erau în perioada de gestaţie, când, se ştie, au carnea aţoasă.
După ce, de curând (la începutul anului 2005 – n.m.), în Duma de stat, s-au luat la bătaie câţiva distinşi domni ruşi din opoziţie cu alţi distinşi domni ruşi de la putere, săptămâna trecută (la început de aprilie 2005 – n.m.), Parlamentul din Ecuador a fost scena unor evenimente la fel de interesante. La discuţia privind alegerea unui secretar general, distinşii domni ecuadorieni s-au purtat ca la carte. Ca la cartea de citire pentru clasa a doua, aia cu care te bate învăţătoarea în cap. Nemulţumiţi probabil de prezenţele de la tribună, membrii Parlamentului au aruncat cu dopuri de sticle şi monede sau chiar au făcut cu mâna semnul pistolului îndreptat către vorbitori. Parlamentul nostru, săracul, mai are de făcut multe progrese până va ajunge acolo. Păi, la noi, ca să se bată, distinşii domni trebuie să se trezească mai întâi. Iar distinsul domn Văcăroiu (fost premier PSD, preşedintele Senatului la ora apariţiei articolului – n.m.) are cel mai mult de lucru la capitolul ăsta. („Academia Caţavencu”, nr. 695/2005)
Citeşte şi articolele:
- Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XLI)
- Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XLII)
- Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XLIII)
- Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XLIV)
- Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XLV)
