A șaptea dimensiune

Pe Argeş în jos, pe un mal frumos, Basarab trecea şi mi-ţi căsăpea pe cei meşteri mari, calfe şi zidari, care, conduşi de celebrul Manole, îi dăduseră la tencuială mândra ctitorie din baladă. Acţiunea de zidire a Anei în fundaţia imobilului pare să fi avut loc pe la 1350, cam cu doi ani înainte de decesul Întemeietorului din cauze naturale, şi la ptruzeci de ani de la înscăunare. Cu alte cuvinte, primul sacrificiu edilitar consemnat de lirica valahă s-a desfăşurat în perioada de apogeu a statului suveran român, primitiv şi independent.

Basarab I a fost o mare figură a istoriei naţionale. A domnit 42 de anicu o singură întrerupere, dar şi aceea la final, din cauze naturale.

Blândeţea arătată în cursul guvernării i-a atras numele de alint “Negru Vodă”, iar viteza dovedită la deposedarea vecinilor de cnezatele lor l-a păstrat în amintirea cronicarilor ca “Întemeietorul”.

Una peste alta, el a fost omul primei jumătăţi de secol paişpe şi acest lucru se datorează în mare măsură talentului personal. Într-o mai mică măsură, însă, realizările lui stau pe conjunctură, pe contextul geo-politic, altfel spus – pe ghinionul marilor vecini. Căci şansa gintei latine i-a surâs acestui mic voievod de ţară românească exact atunci când ungurii îşi scoteau maţele pentru coroană, bulgarii se călcau cu sârbii-n picioare fără motiv, iat tătarii se îmbătaseră şi se jefuiau între ei. Dar, chiar şi aşa, vom vedea că nu era uşor să întemeiezi în vremurile alea o ţară pe al cărui tron se vor trezi mai târziu un Ion, sau un Emil, sau un Traian sau un Klaus. (“Academia Caţavencu”, nr. 411/1999)

Citeste si articolele:

• Cincizeci de ani de apatie medievala
• 21 – 22, ce-ati avut cu Litovoi?
• Uite-acusi, acusi, acusi, Basarabia-i la rusi
• Morti de foame si fara elen, turcii mancau bataie la Smardan
• 1877: rusi, otomani si ceva romani