Nu le-am pus pielea pe băţ, dar le-am pus-o de-un ospăţ
duminică, iunie 10, 2018 14:20Aşadar, cum aminteam în episodul trecut, macedonenii n-au răbdat prea mult privaţiunile pământului pârjolit, deoarece geţii i-au snopit în mare viteză. Soarta prizonierilor a făcut obiectul unor dispute aprinse, în timpul cărora învingătorii şi-au aprins unii altora colibele, în ideea de a-şi impune, antic, punctul de vedere. Cuvântul regelui însă a avut greutate. Adică, deşi s-a făcut ascultat cu greutate, Dromihete şi-a convins supuşii să accepte o abordare mai nonconformistă a victoriei. Prin urmare, Lisimah şi ceea ce mai rămăsese din falanga macedoneană au fost duşi în oraşul Helis, o impunătoare localitate getă din estul Munteniei, atât de strategic ascunsă încât arheologii moderni n-au găsit-o niciodată.
La Helis a-nceput distracţia. Dromihete i-a invitat pe macedoneni într-un decor complet luxos, dominat de o masă regească pe care trona un meniu comparabil cu cel de la nunţile bogaţilor de astăzi. În contrast cu această opulenţă de prost gust, geţii s-au înşirat pe nişte bănci de lemn într-o tristeţe gastronomică desăvârşită, punctată doar ici şi colo de câte-o ulcică de tulburel contrafăcut. Sigur pe metafora sa alimentară şi uşor ameţit de la hidromel, Dromihete i-a făcut morală lui Lisimah într-un discurs maieutic construit pe comparaţie. Date fiind situaţia jenantă a învinşilor şi starea avansată de bună dispoziţie a învingătorului, filosofii macedoneni de la masa lui Lisimah au trecut cu vederea incoerenţa monologului şi au aplaudat cu recunoştinţă bine jucată performanţa vocală a regelui get.
Istoria le-a dovedit pe loc macedonenilor că nu s-au hazardat cu ovaţiile, căci, pentru răbdarea de a-l fi ascultat perorând, Dromihete le-a făcut cadou libertatea, armele, caii şi, nu în ultimul rând, viaţa. Pe plan politic, cheful-hiperbolă a avut consecinţe incredibile. După liberare, Lisimah i-a cedat getului cetăţile dobrogene din dreapta Dunării: Capidava, Genuda şi înfloritoarea Carsium. Ce-a făcut cu ele Dromihete, urmează să aflăm în episodul următor. (“Academia Caţavencu”, nr. 460/2000)
Citeste si articolele:

Dacii graşi şi geţii zvelţi i-au bătut chiar şi pe celţi | A șaptea dimensiune says:
februarie 2nd, 2019 at 19:19
[…] Nu le-am pus pielea pe băţ, dar le-am pus-o de-un ospăţ […]
Unde sunt dacii de altădată? | A șaptea dimensiune says:
mai 1st, 2019 at 18:36
[…] Nu le-am pus pielea pe băţ, dar le-am pus-o de-un ospăţ […]
Bastarnu’ l-aţi omorât, da’ cu celtu’ ce-aţi avut? | A șaptea dimensiune says:
mai 1st, 2019 at 18:44
[…] Nu le-am pus pielea pe băţ, dar le-am pus-o de-un ospăţ […]